VĂTUI², -IE, vătui, -ie, s. m. și f. Ied sau pui de iepure (până la un an). ♦ Piele (prelucrată) a puiului de căprioară. – Lat. *vituleus (<vitulus).

vătui³ [At: PSALT. SCH. 226/10 / Pzi: ~esc / E: slv вѣтовати] (Îvr; în limbajul bisericesc) 1 vt A promite în mod solemn Si: (îvr) a sfătui. 2 vr A face o promisiune solemnă Si: (înv) a făgădui (7).

vătui² vt [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~esc / E: vată + -ui] 1 A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte. 2 A umple cu vată sau cu lână și a matlasa o plapumă. 3 (Pex) A capitona (1).

vătui¹ sm [At: (a. 1611) ȘTEFANELLI, D. C. 1 / V: (reg) ~tâi, vot~, băt~ / Pl: ~ / E: ml *vituleus (< vitulus) cf alb ftujë, vëtulë] 1 Ied. 2 Țap tânăr (mai ales în al doilea an de viață) Si: (reg) vătărog (2). 3 (Reg) Țap inapt pentru reproducere. 4 Piele (prelucrată) a puiului de căprioară. 5 (Reg) Noaten. 6 Berbec inapt pentru reproducere. 7 Pui de iepure (până la un an) Si: (reg) vătărog (4). 8 Iepuroi. 9 (Mun; fig) Șoarece mare. 10 Epitet pentru un copil. 11 Epitet pentru un tânăr (necăsătorit).

vătui² IV. tr. (compl. indică obiecte de îmbrăcăminte, plăpumi etc.) A căptuși cu vată sau cu vatelină; a bumbăci ♦ Ext. A capitona, a matlasa. • prez.ind. -iesc. /vată + -ui.

vătui¹ s.m. (zool.) 1 Ied sau pui de iepure (pînă la un an); (reg.) vătărog. ♦ Piele (prelucrată) a puiului de căprioară sau de capră. 2 Noaten. 3 Iepure pînă la un an. • pl. -ui. și (reg.) vătîi, votui s.m. /cuv. autoh.; cf. alb .ftujë, vëtulë.

VĂTUI², -IE, vătui, -ie, s. m. și f. Ied sau pui de iepure (până la un an). ♦ Piele (prelucrată) a puiului de căprioară. – Lat. vituleus (< vitulus).

VĂTUI², -IE, vătui, -ie, s. m. și f. 1. Ied (de uri an). Vede... căprioarele și ciutele, ieșite cu vătuii și cu vițeii în marginea luminișului. SADOVEANU, V. E. 39. De-acum mai mult... N-am să păstoresc mioare, Glas de clopot n-am s-ascult Și vătui pe coasta lată N-am să mîn eu niciodată! COȘBUC, P. II 172. ♦ Pielea prelucrată a puiului de căprioară. Un burduv de vătui. ȘEZ. III 8. 2. Pui de iepure (de șase pînă la opt luni); șoldan. Ei fugeau înainte, speriindu-se de orice zgomot, de orice șoaptă, de frunzele ce fîșiau pe cracă... de vătuiul ce zbughea din iarbă. ODOBESCU, S. I 91. De-abia o să-avem vreme pînă diseară să întoarcem doi-trei vătui. GHICA, S. 282.

VĂTUI¹, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși (un obiect de îmbrăcăminte) cu vată; p. ext. a capitona. ◊ Refl. Fig. O sită se coboară pe ochi, vezi turbure, nu mai vezi... Să vătuiește auzul DELAVRANCEA, O. II 41.

A VĂTUI ~iesc tranz. (obiecte de îmbrăcăminte) A căptuși cu vată (sau cu vatelină). /vată + suf. ~ui

VĂTUI ~ m. rar 1) Ied de un an. 2) Pui de iepure până la un an. /Cuv. de orig. traco-dacă

vătuì v. a căptuși cu vată.

vătúĭ, – úĭe s. (din *vătulĭ, mrom. vetulĭu, alb. vetulĭ, d. vĭet, an [vgr. étos, an, lat. vetus, vétulus, vechĭ]. D. alb. vine ngr. vetúli, d. rom. vine rut. vatúlĭa, vatúĭka, pol. wetula. Cp. cu noatin și godac). Vechĭ (Ps. S.) Țap. (Bibl. 1688) Ĭed. Azĭ. Puĭ sugar de ĭepure (pe cînd șoldan e adult). – În Olt. vătăróg. V. lupeĭ și coteĭ.

văduie² sf vz vătuie

vătâi sm vz vătui

vătâi sm vz vătui¹

vătuie sf [At: BIBLIA (1688), 72²/5 / V: (reg) văduie (Pl: văduie), vet~, bă~ (Pl: bătui), fă~ (Pl: fătui) sf / Pl: vătui, ~ / E: vătui¹] 1 Iadă. 2 Capră tânără (mai ales în al doilea an de viață) Si: (reg) vătăroagă (2). 3 (Reg) Capră stearpă. 4 (Trs) Noatenă. 5 (Reg) Oaie stearpă. 6 Iepuroaică (până la un an) Si: (reg) vătăroagă (4). 7 (Dep) Epitet pentru o tânără (ușuratică).

votui sm vz vătui¹

văduie² s.f. v. vătuie.

vătîi s.m. v. vătui¹.

vătuie s.f. (zool.) 1 Iadă tînără sau capră (mai ales în al doilea an de viață); (reg.) vătăroagă. 2 (zool) Noatenă. 3 (zool) Iepuroaică pînă la un an. 4 (de obicei deprec.) (Epitet pentru o) fată tînără (ușuratică). • pl. -ui, -uie. g.-d. -iei. și (reg.) văduie, vetuie s.f. /vătui¹ + -e.

vetuie s.f. v. vătuie.

votui s.m. v. vătui¹.

vătuiu m. 1. ied de un an; 2. puiu de iepure: vătuiții ce sbughia din iarbă OD. [Lat. *VITULEUS (din VITULUS, vițel)].

2) vătuĭésc v. tr. (d. vată). Căptușesc cu vată: haĭne vătuite.

1) vătuĭésc v. tr. (vsl. vĭetovati, a vorbi, sîrb. [Miklosich] vijetati, a promite. Cp. cu germ. versprechen). Ps. S. (Tkt.). Promit.

vătui¹ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiesc, 3 sg. vătuiește, imperf. 1 vătuiam; conj. prez. 1 sg. să vătuiesc, 3 să vătuiască

vătui² (pop.) s. m., pl. vătui, art. vătuii

vătui¹ (pop.) s. m., pl. vătui, art. vătuii

vătui² (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiesc, imperf. 3 sg. vătuia; conj. prez. 3 să vătuiască

vătui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiesc, imperf. 3 sg. vătuia; conj. prez. 3 sg. și pl. vătuiască

vătui s. m., pl. vătui, art. vătuii

vătui (subst.)

vătui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiesc, conj. vătuiască)

vătuie (pop.) s. f., art. vătuia, g.-d. art. vătuiei; pl. vătui, art. vătuile

vătuie (pop.) s. f., art. vătuia, g.-d. art. vătuiei; pl. vătuie / vătui, art. vătuiele / vătuile

vătuie s. f., art. vătuia, g.-d. art. vătuiei; pl. vătuie

vătuiu sb. m., -tuie sb. f.; -ui pl. m. și. f.

VĂTUI vb. (pop.) a bumbăci. (A ~ o haină.)

VĂTUI s. (ZOOL.) (Olt. și Ban.) vătărog. (~ul este iedul sau iepurele de circa un an.)

VĂTUI vb. (pop.) a bumbăci. (A ~ o haină.)

VĂTUI s. (ZOOL.) (Olt. și Ban.) vătărog. (~ este iedul sau iepurele de circa un an.)

vătui (-i), s. m. – Animal (mai ales ied sau iepure) de un an. – Var. vătuiu, văitoi. Mr., megl. vitul’u. Lat. *vĭtŭleus (Weigand, Krit. Jb., XII, 98; Weigand, Jb., XVI, 230; Pușcariu 1867; REW 9406). Der. din lat. *haeduleus (Lexiconul de la Buda) sau din mag. fiatal „tînăr” (Cihac, II, 534) nu este probabilă. Se folosea mai demult ca adj., cf. Dosoftei, taur vătui „tăuraș”. Din rom. trebuie să provină alb. vëtulj(ë), rut. vatulja, vrtujka, pol. wetula (Candrea, Elementele, 405).

vătui, vătui, s.m. (reg.) 1. ied de un an. 2. pui de iepure. 3. pielea prelucrată a puiului de căprioară.

vătui, (vătuiu), s.m. – (reg.) Ied (până la un an). – Cuvânt autohton, cf. alb. vetul’, din rad. i.-e. *uet, *uet-es- „an” (Russu, 1970: 212); lat. *vituleus (< vitulus) (DER, DEX, MDA). Cuv. rom. > ucr. vatulja, pol. wetula (Candrea, cf. DER; Scriban).

vătui, (vătuiu), s.m. – Ied (până la un an). – Cuvânt autohton (Russu 1981, Brâncuși 1983); Lat. *vituleus (< vitulus) (DER, DEX).

vătui, vătuiesc v. t. (intl.) 1. a bate zdravăn (pe cineva). 2. a condamna la închisoare.