opțiuni
  • info
3 intrări
22 de definiții

Explicative DEX

VĂRGAT, -Ă, vărgați, -te, adj. Cu dungi, cu vărgi; dungat. – Vargă + suf. -at.

vărgat, ~ă a [At: PO 274/14 / Pl: ~ați, ~e / E: vargă + -at, (4) cf și it vergate] 1 Care are (ca ornament) dungi (paralele) de culori diferite sau de altă culoare decât cea a fondului Si: dungat2 (1), (pop) pestriț, vârstat, (reg) șălar2, șergat, ștrafat, vărgaci, vărgăliu. 2 (Rar) Care are vărgi (35), urme de lovituri pe corp. 3 (Reg; d. păr1) Înspicat. 4 (Rar; d. anumite tipuri de hârtie) Care are linii orizontale (sau verticale) vizibile prin transparență. 5 (Îvr; pex; d. animale) Pătat.

vărgat, -ă adj. Care are dungi; dungat. ◊ (ca determ., după un nume de animal sau de plantă, indicînd specii sau varietăți ale acestora) Mere vărgate. ◊ Spec. (despre hainele deținuților) Le-a văzut de departe hainele vărgate. ♦ Care prezintă urme de lovituri, care are vărgi pe corp. • pl. -ți, -te. /vargă + -at.

VĂRGAT, -Ă, vărgați, -te, adj. Cu dungi, cu vărgi; dungat. – Vargă + suf. -at

VĂRGAT, -Ă, vărgați, -te, adj. Cu dungi, cu vărgi, vîrstat. Era cu un domn în haine castanii vărgate. C. PETRESCU, Î. I 12.

VĂRGAT ~tă (~ți, ~te) Care are dungi; cu dungi; dungat; vârstat. /vargă + suf. ~at

vărgat a. cu vergi sau dungi: rochie vărgată. [Lat. VIRGATUS].

vărgát, -ă adj. (d. vargă). Dungat: tigru și zebru îs vărgațĭ, haĭne vărgate. – Și înv- (vest).

VĂRGA, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv).

VĂRGA, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv).

vărga vt [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XIX, 58 / Pzi: ~ghez / E: vărgat cf vargă] 1 A face să aibă dungi (paralele) de culori diferite sau de altă culoare decât cea a fondului (în scop ornamental) Si: (pop) a învârsta, a vârsta. 2 (Rar) A face să aibă pe corp vărgi (35), urme de lovituri.

vărga vb. I. tr. A face (să aibă) dungi (paralele) de culori diferite sau de altă culoare decît cea a fondului. ♦ A împodobi cu dungi. A vărgat ouăle de Paște. ◊ Ext. Puhoaiele vărgau colinele. ♦ A face să aibă pe corp urme de lovituri de aspectul unor vărgi. • prez. ind. -ghez. /de la vărgat, prin derivare regresivă.

VĂRGA, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi, vărgi. Întorceau privirile... asupra cîmpiei vărgate cu dîre de zăpadă netopită. DUMITRIU, B. F. 5.

A VĂRGA ~ghez tranz. A face dungi; a dunga. /Din vărgat

Ortografice DOOM

vărga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vărghez, 3 vărghează; conj. prez. 1 sg. să vărghez, 3 să vărgheze

vărga (a ~) vb., ind. prez. 3 vărghează

vărga vb., ind. prez. 1 sg. vărghez, 3 sg. și pl. vărghează

Sinonime

VĂRGAT adj. bălțat, dungat, tărcat, (rar) zebrat, (pop.) învârstat, pestriț, vârstat, (reg.) vârcat, (prin Ban., Transilv. și Olt.) șergat. (Un material textil ~.)

VĂRGAT adj. bălțat, dungat, tărcat, (rar) zebrat, (pop.) învîrstat, pestriț, vîrstat, (reg.) vîrcat, (prin Ban., Transilv. și Olt.) șergat. (Un material textil ~.)

ȘOFRAN-VĂRGAT s. v. brândușă.

VĂRGA vb. a dunga, a tărca, (pop.) a învârsta, (reg.) a vârsta. (A ~ un material textil.)

șofran-vărgat s. v. BRÎNDUȘĂ.

VĂRGA vb. a dunga, a tărca, (pop.) a învîrsta, (reg.) a vîrsta. (A ~ un material textil.)

Intrare: vărgat
vărgat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vărgat
  • vărgatul
  • vărgatu‑
  • vărgată
  • vărgata
plural
  • vărgați
  • vărgații
  • vărgate
  • vărgatele
genitiv-dativ singular
  • vărgat
  • vărgatului
  • vărgate
  • vărgatei
plural
  • vărgați
  • vărgaților
  • vărgate
  • vărgatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: șofran-vărgat
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șofran-vărgat
  • șofranul-vărgat
plural — —
genitiv-dativ singular
  • șofran-vărgat
  • șofranului-vărgat
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: vărga
verb (VT205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vărga
  • vărgare
  • vărgat
  • vărgatu‑
  • vărgând
  • vărgându‑
 singular plural
  • vărghează
  • vărgați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vărghez
 (să)
  • vărghez
  • vărgam
  • vărgai
  • vărgasem
a II-a (tu)
  • vărghezi
 (să)
  • vărghezi
  • vărgai
  • vărgași
  • vărgaseși
a III-a (el, ea)
  • vărghează
 (să)
  • vărgheze
  • vărga
  • vărgă
  • vărgase
plural I (noi)
  • vărgăm
 (să)
  • vărgăm
  • vărgam
  • vărgarăm
  • vărgaserăm
  • vărgasem
a II-a (voi)
  • vărgați
 (să)
  • vărgați
  • vărgați
  • vărgarăți
  • vărgaserăți
  • vărgaseți
a III-a (ei, ele)
  • vărghează
 (să)
  • vărgheze
  • vărgau
  • vărgară
  • vărgaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vărgat, vărgatăadjectiv

  • 1. Cu dungi, cu vărgi. DEX '09 DEX '98 NODEX DLRLC
    sinonime: dungat vârstat diminutive: vărgățel
    • format_quote Era cu un domn în haine castanii vărgate. C. PETRESCU, Î. I 12. DLRLC
etimologie:
  • Vargă + -at DEX '09 DEX '98 NODEX

șofran-vărgatsubstantiv masculin

vărga, vărghezverb

  • 1. A face dungi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: dunga tărca vârsta învârsta
    • format_quote Întorceau privirile... asupra cîmpiei vărgate cu dîre de zăpadă netopită. DUMITRIU, B. F. 5. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.