VĂLURAT, -Ă, vălurați, -te, adj. Care este cu valuri¹ sau ca niște valuri¹; cu neregularități, cu ridicături și scobituri. [Var.: vălurit, -ă adj.] – Din valuri (pl. lui val¹).

vălurat, ~ă a [At: MACEDONSCHI, O. III, 21 / V: ~rit / Pl: ~ați, ~e / E: vălura] 1 Care se mișcă asemenea valurilor¹ (1). 2 (D. întinderi de pământ, suprafețe etc.) Cu ușoare diferențe de nivel asemănătoare valurilor¹ (1) Si: văluros (4). 3 (D. linii, contururi) Sinuos.

vălurat, -ă adj. Care este cu valuri sau ca niște valuri; care prezintă neregularități, ridicături și scobituri. ♦ (despre linii, contururi) Care este sinuos, ondulat. Creste de munți vălurite. • pl. -ți, -te. și vălurit, -ă adj. /v. vălura.

VĂLURAT, -Ă, vălurați, -te, adj. Care este cu valuri¹ sau ca niște valuri¹; cu neregularități, cu ridicături și scobituri. [Var.: vălurit, -ă adj.] – Din valuri (pl. lui val¹).

VĂLURAT, -Ă adj. v. învălurat.

învălurat, ~ă a [At: BELDIMAN, N. P. I, 73/7 / V: ~rit / Pl: ~ați, ~e / E: învălura] 1 Care face valuri Si: agitat, unduios. 2 Care se revarsă în formă de valuri. 3 Care se clatină ca valurile. 4 (D. un teren) Cu ridicături multe Si: accidentat.

învălurit, ~ă a vz învălurat

vălura [At: BOLINTINEANU, P. I, 76 / V: ~ri (Pzi: 3 ~rește) / Pzi: 3 ~rează, (îvr) valură / E: valuri (pll val¹)] (Adesea poetic) 1 vi A se mișca asemenea valurilor¹ (1) Si: a se învălura. 2 vr (D. forme de relief) A fi ondulat asemenea valurilor¹(1).

văluri v vz vălura

vălurit, ~ă a vz vălurat

vălura vb. I. 1 intr. A se mișca asemenea valurilor. ◊ Poet. Freamătă mulțimea-n sală, Vălurind cu nerăbdare (VOIC.). 2 refl. (despre forme de relief) A fi ondulat, a fi asemenea valurilor. • prez. ind. pers. 3 -ează. și văluri vb. IV. /valuri, pl. lui val¹ + -a.

văluri vb. IV. v. vălura.

vălurit, -ă adj. v. vălurat.

ÎNVĂLURAT, -Ă, învălurați, -te, adj. 1. Care se mișcă întocmai ca valurile, care face valuri; ondulat, unduios; agitat, frămîntat. Plutea-n Siret un soare-nvălurat, Săreau, să prindă cîte-o gîză, crapii. DRAGOMIR, S. 37. Ploaia spăla grîul învălurat de toamnă. C. PETRESCU, A. 150. Aurul învălurat al grîului. SANDU-ALDEA, U. P. 158. 2. (Despre un teren) Cu ridicături de același nivel, cu încrețituri, cutat. Regiunea învălurată a dealurilor. – Variante: învălurit, -ă, vălurat, -ă (MACEDONSKI, O. III 21), vălurit, -ă (DUMITRIU, V. L. 112) adj.

VĂLURIT, -Ă adj. v. învălurat.

ÎNVĂLURAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNVĂLURA și A SE ÎNVĂLURA. 2) (despre relief) Care are multe ridicături, asemănătoare valurilor. /v. a (se) învălura

învălurat a. agitat (de valuri).

vălurà v. a unduia: coama rumenelor zori vălura pe negrii nori BOL. [Modelat după undulà].

vălurat adj. m., pl. vălurați; f. vălurată, pl. vălurate

vălurat adj. m., pl. vălurați; f. vălurată, pl. vălurate

vălurat adj. m., pl. vălurați; f. sg. vălurată, pl. vălurate

învălurat adj. m., pl. învălurați; f. sg. învălurată, pl. învălurate

vălura vb., ind. prez. 3 sg. vălurează

VĂLURAT adj. v. unduios.

VĂLURAT adj. învălurat, unduios, văluros. (O apă ~.)

ÎNVĂLURAT adj. 1. v. unduios. 2. v. accidentat.

ÎNVĂLURAT adj. 1. unduios, vălurat, văluros. (O apă ~.) 2. (GEOGR.) accidentat, neregulat, (înv. și reg.) săpat. (Teren ~.)

vălurit, -ă, văluriți, -te, adj. – (reg.) Decorat în valuri (Bilțiu, 2010). – Var. a lui vălurat (< val, valuri) (DEX, MDA).