VĂDUVOI, -OAIE, văduvoi, -oaie, s. m. și f. (Pop.) Augmentativ al lui văduv. – Văduv + suf. -oi.

văduoi, ~oaie smf, a vz văduvoi

văduvoi, ~oaie [At: DOSOFTEI, ap. TDRG 1707 / V: (reg) ~dâoi, ~uoi smf, a, ~dăoi, ~dăvoi sm, ~doi, ved~ smf / Pl: ~, ~oaie / E: văduv + -oi] 1-2 (Pop) smf, a Văduv (1-2). 3-4 smf (Pop; șdp) Văduv (1) (bătrân). 5 a (Reg; d. bărbați; îf vădoi) Care a rămas necăsătorit.

veduvoi, ~oaie a vz văduvoi

vădîoi, -oaie s.m., s.f. v. văduvoi.

vădoi, -oaie s. m., s.f. v. văduvoi.

văduoi, -oaie s.m., s.f. v. văduvoi.

văduvoi, -oaie s.m., s.f. (pop.) Aug. al lui văduv. • pl. -oi, -oaie. și (reg.) vădîoi, -oaie, vădăoi, -oaie, văduoi, -oaie, vădoi, -oaie s.m., s.f. /văduv + -oi.

VĂDUVOI, -OAIE, văduvoi, -oaie, s. m. și f. Augmentativ al lui văduv. – Văduv + suf. -oi.

VĂDUOI adj. m. v. văduvoi.

VĂDUVOI, văduvoi, adj. m. (Adesea substantivat). Augmentativ al lui văduv; văduv. Ce se fac boierii văduvoi care s-au însurat? SADOVEANU, O. VIII 151. Cuconul Andronache Brustur, un văduvoi între două vîrste. GANE, N. II 190. – Variantă: (regional) văduoi (CREANGĂ, A. 96) adj. m.

văduvoaie (pop.) s. f., art. văduvoaia, g.-d. art. văduvoaiei; pl. văduvoaie

văduvoaie (pop.) s. f., art. văduvoaia, g.-d. art. văduvoaiei; pl. văduvoaie

văduvoaie s. f., art. văduvoaia, g.-d. art. văduvoaiei; pl. văduvoaie

văduvoi (pop.) adj. m., s. m., pl. văduvoi, art. văduvoii

văduvoi (pop.) adj. m., s. m., pl. văduvoi, art. văduvoii

văduvoi s. m., adj. m., pl. văduvoi, art. văduvoii