3 intrări

52 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂSLĂ2, vâsle, s. f. (Reg.) 1. Coardă de viță-de-vie cu câțiva ciorchini, care se păstrează pentru iarnă. 2. Mănunchi de spice câte poate cuprinde secerătorul cu mâna. – Din bg. sveslo.

VÂSLĂ1, vâsle, s. f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se conduce o ambarcație, formată dintr-o parte mai lată, care lovește apa, și dintr-o coadă lungă, de care ține vâslașul; ramă, lopată. – Din sl. veslo.

VÂSLĂ1, vâsle, s. f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se conduce o ambarcație, formată dintr-o parte mai lată, care lovește apa, și dintr-o coadă lungă, de care ține vâslașul; ramă, lopată. – Din sl. veslo.

vâslă2 sf [At: MANOLESCU, I. 290 / Pl: ~le / E: bg весло] 1 (Reg) Coardă de viță de vie cu câțiva ciorchini care se păstrează pentru iarnă. 2 (Olt) Mănunchi de spice cât poate cuprinde secerătorul cu mâna.

vâslă1 sf [At: MOXA, C. 203 / V: (îrg) vâns~, (reg) vâjlă, vâzlă, vlânsă, (îvr) vârs~ / Pl: ~le / E: vsl весло] 1 Unealtă de lemn (sau de metal) folosită la propulsarea sau la conducerea unei ambarcații, formată dintr-o parte mai lată, care lovește apa, și dintr-o coadă lungă, de care ține cel ce o mânuiește Si: lopată, ramă2, (reg) băbaică, opacină, opăciuie. 2 (Îe) A trage la ~le A trage la rame. 3 (Îvr; îe) A umbla cu ~la A naviga. 4 (Fig; îvr) Guvernare (1). 5 (Reg; îf vâzlă) Cange (1) (de împins luntrea). 6 (Înv; pan) Lopată cu coada lungă folosită la amestecat horbotul. 7 (Reg; pan) Lopată cu coada lungă cu care se introduce aluatul și se scot copturile din cuptor. 8 (Reg; pan; la unele jocuri de copii; îf vâjlă) Lopățică de lemn cu care se lovește mingea. 9 (Reg; pan) Căuș (pentru făină). 10 (Reg; pan; îf vânslă) Fiecare dintre scândurelele fixate la circumferința roții de la moara de apă. 11 (Reg; pan) Unealtă ciobănească nedefinită mai îndeaproape. 12 (Îvr; îf vânslă) Velă (1). 13 (Iht; reg) Zvârlugă (4) (Cobitis aurata balcanica).

VÂSLĂ2, vâsle, s. f. (Reg.) 1. Coardă de viță de vie cu câțiva ciorchini, care se păstrează pentru iarnă. 2. Mănunchi de spice câte poate cuprinde secerătorul cu mâna. – Din bg. sveslo.

VÂSLĂ1, vîsle, s. f. Unealtă de lemn cu care se conduce o ambarcație, formată dintr-o parte mai lată, care lovește apa, și dintr-o coadă lungă, de care ține vîslașul; ramă, lopată. – Din sl. veslo.

VÂSLĂ ~e f. Unealtă de lemn, constând dintr-o coadă lungă cu o terminație plată, folosită pentru a conduce o ambarcație; lopată. [G.-D. vâslei] /<sl. veslo

VÂSLI, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti.

vâsli [At: COD. VOR.2 42/8 / V: (îrg) vânsla (Pzi: vânslez, îvr, vânslu) vânsli, ~la (Pzi: ~lez), (reg) vâzla, vâzli, (îvr) vârs~ / Pzi: ~lesc / E: vâslă1 cf bg весля, srb veslati] 1 vi A mânui vâslele1 în apă, pentru a manevra sau a face să înainteze o ambarcație Si: a lopăta, (spt) a canota, a rama, (reg) a săpa, a vâslui. 2 vi (Îvr; fig) A se opune. 3 vt (Îvr) A manevra o corabie folosind vâslele1. 4 vt (Într-o poezie populară) A trece înot. 5 vi (Înv; adesea cu determinări locale) A se deplasa plutind pe apă Si: a naviga, a pluti.

vâzla v vz vâsli

vîslă2 s.f. (reg.) 1 Coardă de viță-de-vie cu cîțiva ciorchini, care se păstrează pentru iarnă. 2 Mănunchi de spice cîte poate cuprinde secerătorul cu mîna. • pl -e. /<bg. весло.

vîslă1 s.f. Unealtă de lemn (sau de metal, de material plastic), în formă de lopată, folosită la propulsarea și la conducerea unei ambarcații de către vîslaș, formată dintr-o parte mai lată, care lovește apa, și dintr-o coadă lungă; ramă, lopată. Cînd am coborît scara curții, m-a întîmpinat jos Pricop, cu vîsla și cu ghionderul în stînga (SADOV.). • pl. -e. /<sl. veche весло.

vîsli vb. IV. intr. 1 A manevra vîslele în apă, pentru a pune în mișcare și a face să înainteze o ambarcațiune. Făt-Frumos se sui-n luntre și, vîslind, ajunse pînă la scările de marmură ale palatului (EMIN.) ♦ Analog. Vîslind, un corb încet vine din fund, Tăind orizontul, diametral (BACOV.). 2 (înv) A se deplasa plutind pe apă; a pluti, a naviga. Vîslind spre Italie..., s-au abătut (CANT.). • prez.ind. -esc /vîslă1 + -i; cf. bg. весля, srb. vesliti.

VÂSLI, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcație. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, scr. vesliti.

VÎSLĂ2, vîsle, s. f. (Regional) 1. Coardă de viță de vie cu cîțiva ciorchini lăsați neculeși, care se pot astfel păstra pentru iarnă. 2. Mănunchi de spice cît poate cuprinde secerătorul cu mîna.

VÎSLĂ1, vîsle, s. f. Unealtă de lemn cu care se pune în mișcare și se conduce o ambarcație, avînd o parte mai lată care lovește apa și o coadă lungă de care ține vîslașul; lopată, ramă, băbaică. Stătea nemișcată, cu vîsla în mînă să cîrmuiască barca. DUMITRIU, N. 289. Vîslașul... trăgea din răsputeri la vîsle ca să ajungă. ISPIRESCU, L. 237. Vreme nu pierdea, Cu vîsla vîslea. TEODORESCU, P. P. 650.

VÎSLI, vîslesc, vb. IV. Intranz. A mînui vîslele în apă, făcînd să înainteze o ambarcație. Zaharia cufundă lopata în apă, vîsli și se îndreptă spre moară. SADOVEANU, O. II 57. Făt-Frumos se sui în luntre și vîslind ajunse pînă la scările... palatului. EMINESCU, N. 6. ◊ (Subiectul indică ambarcația) Se zărea plutind, Cu lopețile vîslind... Un caic mare, bogat. ALECSANDRI, P. P. 124. ◊ (Rar, cu subiectul «vîslă») Vîsla că vîslea, Caicul pleca. TEODORESCU, P. P. 649. ◊ (Poetic) Pasărea vîslea mai departe, mărită clipă de clipă, cu aripile albe ușor încovoiate. CAMIL PETRESCU, N. 94. ◊ Tranz. (Rar; complementul indică apa în care se plutește) Și mai știe să înoate Vîslind Dunărea din coate. ALECSANDRI, P. P. 292. ◊ Tranz. Fig. (Prin analogie cu mișcarea vîslei) Sus pe tavan se suia, Unde Tănislav dormea, Vîntul barba că-i vîslea. PĂSCULESCU, I. P. 245. – Variante: vîsla (ALECSANDRI, P. P. 136) vb. I, vînsli (RETEGANUL, P. III 5), vîrsli (GORJAN, H. IV 98) vb. IV.

A VÂSLI ~esc intranz. A trage la vâsle (făcând să înainteze o ambarcație); a lopăta /Din vâslă

văslă f. lopată de mânat o corabie. [Slav. VESLO].

vînslă, vînslésc, vînsléz, V. vîsl-.

1) vîslă f., pl. e (vsl. bg. sîrb. veslo). Ramă, lopată de mînat luntrea. Dun. Opacină, lopată maĭ scurtă și maĭ lată cu care pescaru, șezînd la coada uneĭ luntri micĭ (oranițe ș. a.), ține cîrma cînd trage altu la lopețĭ, ĭar cînd e singur, se servește de ĭa și la mînat, și la cîrmit în acelașĭ timp. Mare lopată de băgat și de scos pînea din cuptor. Căuș mare. – Vechĭ vînslă.

2) vîslă f., pl. e (bg. vislo, svislo și sveslo). Munt. Clădărie.

vîslésc v. tr. (d. vîslă 1 saŭ ceh. sîrb. veslati, a vîsli). Trag la lopețĭ, mișc vîslele ca să înainteze luntrea. – Vechĭ vînslesc și vînslez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vâslă s. f., g.-d. art. vâslei; pl. vâsle

vâslă s. f., g.-d. art. vâslei; pl. vâsle

vâslă (unealtă, coardă de viță) s. f., g.-d. art. vâslei; pl. vâsle

vâsli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslesc, 3 sg. vâslește, imperf. 1 vâsleam; conj. prez. 1 sg. să vâslesc, 3 să vâslească

vâsli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslesc, imperf. 3 sg. vâslea; conj. prez. 3 să vâslească

vâsli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslesc, imperf. 3 sg. vâslea; conj. prez. 3 sg. și pl. vâslească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÂSLĂ s. v. lopată, mănunchi.

VÂSLĂ s. lopată, ramă, (reg.) babaică, opacă, opacină, (Bucov., Transilv. și Ban.) șuflă. (Ambarcație cu ~e.)

VÂSLI vb. a lopăta, (rar) a canota, a rama, (reg.) a luntri. (A ~ pe lac.)

VÎSLĂ s. lopată, ramă, (reg.) babaică, opacă, opacină, (Bucov., Transilv. și Ban.) șuflă. (Ambarcație cu ~e.)

VÎSLI vb. a lopăta, (rar) a canota, a rama, (reg.) a luntri. (A ~ pe lac.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vîslă (-le), s. f.1. Pală. – 2. Lopată, ramă. – 3. Șirag de fructe, de struguri. Sl. veslo (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 451; Conev 81), cf. bg., slov. veslo.Der. vîsli, vb. (a mînui vîslele în apă); vîslaș (var. înv. vîslariu), s. m. (persoană care vîslește), cf. sb. veslar; vîslit, s. n. (lopătat, modalitate sportivă de a vîsli).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vâslă, vâsle s. f. 1. mână. 2. ureche clăpăugă.

a da la vâsle expr. (er.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

Intrare: vâslă (coardă, snop)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâslă
  • vâsla
plural
  • vâsle
  • vâslele
genitiv-dativ singular
  • vâsle
  • vâslei
plural
  • vâsle
  • vâslelor
vocativ singular
plural
Intrare: vâslă (lopată)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâslă
  • vâsla
plural
  • vâsle
  • vâslele
genitiv-dativ singular
  • vâsle
  • vâslei
plural
  • vâsle
  • vâslelor
vocativ singular
plural
vânslă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vlânsă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâzlă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vârslă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vâsli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâsli
  • vâslire
  • vâslit
  • vâslitu‑
  • vâslind
  • vâslindu‑
singular plural
  • vâslește
  • vâsliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vâslesc
(să)
  • vâslesc
  • vâsleam
  • vâslii
  • vâslisem
a II-a (tu)
  • vâslești
(să)
  • vâslești
  • vâsleai
  • vâsliși
  • vâsliseși
a III-a (el, ea)
  • vâslește
(să)
  • vâslească
  • vâslea
  • vâsli
  • vâslise
plural I (noi)
  • vâslim
(să)
  • vâslim
  • vâsleam
  • vâslirăm
  • vâsliserăm
  • vâslisem
a II-a (voi)
  • vâsliți
(să)
  • vâsliți
  • vâsleați
  • vâslirăți
  • vâsliserăți
  • vâsliseți
a III-a (ei, ele)
  • vâslesc
(să)
  • vâslească
  • vâsleau
  • vâsli
  • vâsliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vânsli
  • vânslire
  • vânslit
  • vânslitu‑
  • vânslind
  • vânslindu‑
singular plural
  • vânslește
  • vânsliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vânslesc
(să)
  • vânslesc
  • vânsleam
  • vânslii
  • vânslisem
a II-a (tu)
  • vânslești
(să)
  • vânslești
  • vânsleai
  • vânsliși
  • vânsliseși
a III-a (el, ea)
  • vânslește
(să)
  • vânslească
  • vânslea
  • vânsli
  • vânslise
plural I (noi)
  • vânslim
(să)
  • vânslim
  • vânsleam
  • vânslirăm
  • vânsliserăm
  • vânslisem
a II-a (voi)
  • vânsliți
(să)
  • vânsliți
  • vânsleați
  • vânslirăți
  • vânsliserăți
  • vânsliseți
a III-a (ei, ele)
  • vânslesc
(să)
  • vânslească
  • vânsleau
  • vânsli
  • vânsliseră
vâzli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâzla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vânsla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vârsli
  • vârslire
  • vârslit
  • vârslitu‑
  • vârslind
  • vârslindu‑
singular plural
  • vârslește
  • vârsliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vârslesc
(să)
  • vârslesc
  • vârsleam
  • vârslii
  • vârslisem
a II-a (tu)
  • vârslești
(să)
  • vârslești
  • vârsleai
  • vârsliși
  • vârsliseși
a III-a (el, ea)
  • vârslește
(să)
  • vârslească
  • vârslea
  • vârsli
  • vârslise
plural I (noi)
  • vârslim
(să)
  • vârslim
  • vârsleam
  • vârslirăm
  • vârsliserăm
  • vârslisem
a II-a (voi)
  • vârsliți
(să)
  • vârsliți
  • vârsleați
  • vârslirăți
  • vârsliserăți
  • vârsliseți
a III-a (ei, ele)
  • vârslesc
(să)
  • vârslească
  • vârsleau
  • vârsli
  • vârsliseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâsla
  • vâslare
  • vâslat
  • vâslatu‑
  • vâslând
  • vâslându‑
singular plural
  • vâslea
  • vâslați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vâslez
(să)
  • vâslez
  • vâslam
  • vâslai
  • vâslasem
a II-a (tu)
  • vâslezi
(să)
  • vâslezi
  • vâslai
  • vâslași
  • vâslaseși
a III-a (el, ea)
  • vâslea
(să)
  • vâsleze
  • vâsla
  • vâslă
  • vâslase
plural I (noi)
  • vâslăm
(să)
  • vâslăm
  • vâslam
  • vâslarăm
  • vâslaserăm
  • vâslasem
a II-a (voi)
  • vâslați
(să)
  • vâslați
  • vâslați
  • vâslarăți
  • vâslaserăți
  • vâslaseți
a III-a (ei, ele)
  • vâslea
(să)
  • vâsleze
  • vâslau
  • vâsla
  • vâslaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vâslă, vâslesubstantiv feminin

  • 1. Coardă de viță-de-vie cu câțiva ciorchini, care se păstrează pentru iarnă. DEX '09 DLRLC
  • 2. Mănunchi de spice câte poate cuprinde secerătorul cu mâna. DEX '09 DLRLC
    sinonime: mănunchi
etimologie:

vâslă, vâslesubstantiv feminin

  • 1. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se conduce o ambarcație, formată dintr-o parte mai lată, care lovește apa, și dintr-o coadă lungă, de care ține vâslașul. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Stătea nemișcată, cu vîsla în mînă să cîrmuiască barca. DUMITRIU, N. 289. DLRLC
    • format_quote Vîslașul... trăgea din răsputeri la vîsle ca să ajungă. ISPIRESCU, L. 237. DLRLC
    • format_quote Vreme nu pierdea, Cu vîsla vîslea. TEODORESCU, P. P. 650. DLRLC
etimologie:

vâsli, vâslescverb

  • 1. A mânui vâslele (1.) în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: lopăta
    • format_quote Zaharia cufundă lopata în apă, vîsli și se îndreptă spre moară. SADOVEANU, O. II 57. DLRLC
    • format_quote Făt-Frumos se sui în luntre și vîslind ajunse pînă la scările... palatului. EMINESCU, N. 6. DLRLC
    • format_quote Se zărea plutind, Cu lopețile vîslind... Un caic mare, bogat. ALECSANDRI, P. P. 124. DLRLC
    • format_quote rar Vîsla că vîslea, Caicul pleca. TEODORESCU, P. P. 649. DLRLC
    • format_quote poetic Pasărea vîslea mai departe, mărită clipă de clipă, cu aripile albe ușor încovoiate. CAMIL PETRESCU, N. 94. DLRLC
    • format_quote tranzitiv rar Și mai știe să înoate Vîslind Dunărea din coate. ALECSANDRI, P. P. 292. DLRLC
    • format_quote tranzitiv figurat Sus pe tavan se suia, Unde Tănislav dormea, Vîntul barba că-i vîslea. PĂSCULESCU, I. P. 245. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.