VÂRTELNIȚĂ, vârtelnițe, s. f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se deapănă firele de cânepă, de lână, de bumbac; depănătoare. ♦ Mașină care servește la înfășurarea sau la desfășurarea sulurilor ori a sârmelor de metal laminat. Cf. bg. vărtelka.

vârtelniță sf [At: MOXA, C. 181 / V: (pop) ~ten~, (Pl și: ~niți), (reg) ~ern~ (Pl: ~iți), vâlt~, vur~, vurtern~ / Pl: ~țe, ~ți / E: vsl *врътеница, cf bg въртеница, svc vrtilnica] 1 Unealtă de lemn folosită în industria casnică la depănarea firelor de lână, de cânepă, de bumbac etc. pe țevi sau pe mosoare, pentru a servi la țesut Si: depănătoare Vz depănător¹ (2), (înv) sfârlează, vancină, (reg) roată¹, vârtej (40) Vz letcă, rășchior, sucală. 2 (Trs; Ban; prc) Fiecare dintre cele două speteze ale vârtelniței (1), dispuse cruciș, orizontal, și care se rotesc în jurul unui ax vertical. 3 (Reg; prc) Fiecare dintre cele patru fofeze ale vârtelniței (1). 4 (Îvr) Mosor cu ață folosit la măsurat¹. 5 (Olt; Mun) Urzitoare. 6 (Tex) Dispozitiv pe care se așază sculurile la mașinile care deapănă firul pe mosoare sau pe țevi. 7 (Teh) Mașină care servește la înfășurarea, desfășurarea sau întinderea sârmei, a benzilor sau a tablelor, în timpul tragerii sau al laminării. 8 (Reg) Mașină de secerat cu val¹ în loc de greble. 9 (Reg; îf vârteniță) Scrânciob care se învârtește. 10 (Îvr) Cric². 11 (Îvr) Macara. 12 (Buc) Motiv decorativ cu care se încondeiază ouăle. 13 (Reg) Colac oferit preotului (sau credincioșilor) la înmormântări. 14 (Trs) Vârtelnicioară (5). 15-16 (Reg; îf vârteniță) Vârtej (3-4). 17 (Îvr) Amețeală (1). 18 (Îvr) Cursă de cai. 19 (Ent; reg) Urechelniță (Forficula auricularia). 20 (Ent; reg) Câinele-babei (Oniscus murarius). 21 (Ent; reg; îc) ~-de-câmp Ploșniță-de-câmp (Pentatoma baccarum). 22 (Reg) Stea sau constelație nedefinită mai îndeaproape. 23 (Mun; art.) Dans popular, cu ritm vioi, cu învârtituri, care se joacă cu dansatorii prinși în cerc. 24 (Mun; art.) Melodie după care se execută vârtelnița (23). 25 (Ban; art.) Dans popular ciobănesc, cu bâta. 26 (Ban; art.) Melodie după care se execută vârtelnița (25).

VÂRTELNIȚĂ, vârtelnițe, s. f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se deapănă firele de cânepă, de lână, de bumbac; depănătoare. ♦ Mașină care servește la înfășurarea sau la desfășurarea sulurilor ori a sârmelor de metal laminat. – Cf. bg. vărtelka.

VÂRTELNIȚĂ vârtelnițe f. 1) Unealtă de pe care se deapănă sculul de lână, de bumbac etc. 2) Mașină care servește la înfășurarea în suluri a benzilor sau a sârmelor de metal. /<bulg. vărtelka

vârtelniță f. unealtă cu care se dapănă tortul după ce s’a spălat. [Slovean VRETENIȚA, mosor].

vâltelniță sf vz vârtelniță

vârteniță sf vz vârtelniță

vârterniță sf vz vârtelniță

vurtelniță sf vz vârtelniță

vurterniță sf vz vârtelniță

vîrtelniță s.f. 1 Unealtă de lemn care servește la depănarea firelor de cînepă, de bumbac, de lînă etc.; depănătoare. I-a mai dat... un corn de prescure, un păhăruț de vin și o vîrtelniță de aur, care depăna singură (CR.). ◊ Compar. Un altfel de scrînciob... care se învîrtește ca vîrtelniță (PAM.). 2 Mașină care servește la înfășurarea sau la desfășurarea sulurilor sau a sîrmelor de metal laminat. • pl. -e. /<sl. veche врътѣница; cf. bg. въртеница „claie de snopi”.

VÎRTELNIȚĂ, vîrtelnițe, s. f. Unealtă simplă de lemn, cu patru brațe încrucișate, care se învîrtesc în jurul unui ax și pe care se așază sculul de fire textile (prin învîrtire firele depănîndu-se de pe scul pe mosoare sau pe țevile de țesut); roată. Se aude în tăcerea uliților înguste, un timp, vuietul vîrtelnițelor de la o fabrică de țesături. SADOVEANU, O. VII 192. I-a mai dat... o vîrtelniță de aur, care depăna singură. CREANGĂ, P. 91. Am un moșneguț Într-un picioruț (Vîrtelniță). GOROVEI, C. 398. ♦ (Tehn.) Mașină care servește la înfășurarea ori la desfășurarea sulurilor sau a colacilor de metal laminat.

vîrtélniță și (Mold. sud și) vîrténiță f., pl. e (nsl. vretenica, macara, bg. vŭrtel, frigare, d. vŭrtĭy, învîrtesc). Unealtă de depănat, numită și depănătoare.

vârtelniță s. f., g.-d. art. vârtelniței; pl. vârtelnițe

vârtelniță s. f., g.-d. art. vârtelniței; pl. vârtelnițe

vârtelniță s. f., g.-d. art. vârtelniței; pl. vârtelnițe

VÂRTELNIȚĂ s. v. depănătoare.

VÎRTELNIȚĂ s. depănătoare, (pop.) rășchitor, sucală, (reg.) letcă, roată, rotan, (înv.) sfîrlează. (~ pentru firele de lînă.)

vârtelniță, vârtelnițe, s.f. – Instrument de lemn cu 3 sau 4 picioare (stativ), pe care se montează la partea superioară patru stinghii rotative, mobile, prevăzute fiecare cu opritor, pe care se pune tortul de cânepă sau scutul de lână ca să fie depănat. – Cf. bg. vărtelka (DEX); din [în]vârt[esc] + suf. -elniță (Pascu, Sufixele: 241, cf. Frățilă).

vârtelniță, -e, s.f. – Instrument de lemn cu 3 sau 4 picioare (stativ) pe care se montează la partea superioară patru stinghii rotative, mobile, prevăzute fiecare cu opritor, pe care se pune tortul de cânepă sau scutul de lână ca să fie depănat. – Cf. bg. vărtelka (DEX).