opțiuni
  • info
2 intrări
18 definiții

Explicative DEX

VÂRTEJUIRE, vârtejuiri, s. f. (Rar) Faptul de a se vârtejui; învolburare. – V. vârtejui.

VÂRTEJUIRE, vârtejuiri, s. f. (Rar) Faptul de a se vârtejui; învolburare. – V. vârtejui.

vârtejuire sf [At: V. ROM. decembrie 1951, 163 / Pl: ~ri / E: vârtejui] (Rar) 1 Învârtejire. 2 Învolburare.

VÂRTEJUI, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui.

VÂRTEJUI, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui.

vârtejui vr [At: BUL. FIL. III, 188 / Pzi: ~esc / E: vârtej + -ui] (Rar) 1 A (se) învârti în cerc. 2 A se învolbura.

vîrtejui vb. IV. refl. A se învîrteji. • prez.ind. -iesc. /vîrtej + -ui.

vîrtejuire s.f. Acțiunea de a se vîrtejui și rezultatul ei; învolburare. • pl. -i. /v. vîrtejui.

VÎRTEJUI, vîrtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învîrteji.

VÎRTEJUÎRE, vîrtejuiri, s. f. (Rar) Faptul de a se vîrtejui; învolburare. Vîrtehdrea prafului din urmă îi urmărise pînă aicea – la fîntîna Grecului – cînd vîntul se domoli. V. ROM. decembrie 1951, 163.

Ortografice DOOM

vârtejuire (rar) s. f., g.-d. art. vârtejuirii; pl. vârtejuiri

vârtejuire (rar) s. f., g.-d. art. vârtejuirii; pl. vârtejuiri

vârtejuire s. f., g.-d. art. vârtejuirii; pl. vârtejuiri

vârtejui (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiește, 3 pl. se vârtejuiesc, imperf. 3 sg. se vârtejuia; conj. prez. 3 să se vârtejuiască; ger. vârtejuindu-se

vârtejui (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiește, imperf. 3 sg. se vârtejuia; conj. prez. 3 să se vârtejuiască

vârtejui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejuiesc, imperf. 3 sg. vârtejuia; conj. prez. 3 sg. și pl. vârtejuiască

Sinonime

VÂRTEJUIRE s. v. învârtejire, învolburare, zbatere.

VÂRTEJUI vb. v. învârteji, învolbura, zbate.

vîrtejui vb. v. ÎNVÎRTEJI. ÎNVOLBURA. ZBATE.

vîrtejuire s. v. ÎNVÎRTEJIRE. ÎNVOLBURARE. ZBATERE.

Intrare: vârtejuire
vârtejuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârtejuire
  • vârtejuirea
plural
  • vârtejuiri
  • vârtejuirile
genitiv-dativ singular
  • vârtejuiri
  • vârtejuirii
plural
  • vârtejuiri
  • vârtejuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: vârtejui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vârtejui
  • vârtejuire
  • vârtejuit
  • vârtejuitu‑
  • vârtejuind
  • vârtejuindu‑
 singular plural
  • vârtejuiește
  • vârtejuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vârtejuiesc
 (să)
  • vârtejuiesc
  • vârtejuiam
  • vârtejuii
  • vârtejuisem
a II-a (tu)
  • vârtejuiești
 (să)
  • vârtejuiești
  • vârtejuiai
  • vârtejuiși
  • vârtejuiseși
a III-a (el, ea)
  • vârtejuiește
 (să)
  • vârtejuiască
  • vârtejuia
  • vârtejui
  • vârtejuise
plural I (noi)
  • vârtejuim
 (să)
  • vârtejuim
  • vârtejuiam
  • vârtejuirăm
  • vârtejuiserăm
  • vârtejuisem
a II-a (voi)
  • vârtejuiți
 (să)
  • vârtejuiți
  • vârtejuiați
  • vârtejuirăți
  • vârtejuiserăți
  • vârtejuiseți
a III-a (ei, ele)
  • vârtejuiesc
 (să)
  • vârtejuiască
  • vârtejuiau
  • vârtejuiră
  • vârtejuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vârtejuire, vârtejuirisubstantiv feminin

  • 1. rar Faptul de a se vârtejui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: zbatere învolburare învârtejire
    • format_quote Vîrtejuirea prafului din urmă îi urmărise pînă aicea – la fîntîna Grecului – cînd vîntul se domoli. V. ROM. decembrie 1951, 163. DLRLC
etimologie:
  • vezi vârtejui DEX '98 DEX '09

vârtejui, vârtejuiescverb

etimologie:
  • Vârtej + -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.