vîrhovnic, -ă s.m., adj. (înv.) 1 s.m. (bis.) Căpetenie a celor doisprezece apostoli. ♦ Ext. Nume dat fiecăruia dintre cei doisprezece apostoli. 2 s.m. Ext. Șef, conducător. 3 adj. Important, de seamă. • pl. -ci, -ce. /<slav. врьховьннкъ.

vîrhóvnic m. (vsl. vrŭhovĭnikŭ, rus. verhóvnik). L. V. Șef. – Și vîrf- și verh-. V. vîlhovnic.

vârhornic, vârhornici, s.m. (înv.) șef.