vânturos, ~oasă [At: (A. 1695) FN 55 / Pl: ~oși, ~oase / E: vânturi (pll vânt) + -os] 1 a (Îrg; d. starea atmosferică, d. climă sau d. anotimpuri) Vântos (1). 2 a (Îrg; d. regiuni geografice) Bântuit de vânturi (1). 3 a (Reg; d. oameni) Vântos (3). 4 a (Înv; fig; d. oameni) Nestatornic. 5 a (Înv; fig; d. oameni) Flușturatic (2). 6 a (Înv; fig; d. mintea oamenilor) Care denotă neseriozitate. 7 a (Îvr; fig; d. fapte, afirmații etc.) Îndoielnic. 8 a (Îvr; fig; d. fapte, afirmații etc.) Nefondat. 9 sfp (Reg) Vântoase Vz vântos (11).

VÂNTUROS ~oasă (~oși, ~oase) 1) v. VÂNTOS. 2) fig. v. VÂNTURATIC. /a vântura + suf. ~os

vînturos, -oasă adj. (înv.; despre climă, vreme, anotimpuri) Cu vînt, vîntos. ♦ Fig. (despre oameni) Care este neserios, ușuratic. • pl. -oși, -oase. /vînt + -os.

VÎNTUROS, -OASĂ, vînturoși, -oase, adj. (Învechit, despre climă, vreme, anotimpuri) Cu vînt; vîntos. O barcă veni să ne ia de la vapor și să ne ducă la Iafa. Marea era vînturoasă. Ajunserăm la mal cu mare necaz. BOLINTINEANU, O. 291. Cu cît va fi fost primăvara mai vînturoasă. cu atît sînt căldurile verii mai uscate. PISCUPESCU, O. 184. ♦ Fig. Neserios, ușuratic. A ta vînturoasă minte... în zadar va da lot pravili. CONACHI, P. 299. Bărbat bun... și credincios, iară nu nebun, vînturos. ȚICHINDEAL, F. 263.

vînturós, -oásă adj. (d. vînt, -urĭ). Vîntos. Fig. (Cant.). Imaginar, neîntemeĭat.

vânturos (înv.) adj. m., pl. vânturoși; f. vânturoasă, pl. vânturoase

vânturos (înv.) adj. m., pl. vânturoși; f. vânturoasă, pl. vânturoase

vânturos adj. m., pl. vânturoși; f. sg. vânturoasă, pl. vânturoase

VÂNTUROS adj. v. flușturatic, fluturatic, frivol, furtunos, neserios, ușuratic, viforos, vijelios, vânturatic, zvânturat, zvânturatic.

vînturos adj. v. FLUȘTURATIC. FLUTURATIC. FRIVOL. FURTUNOS. NESERIOS. UȘURATIC. VIFOROS. VIJELIOS. VÎNTURATIC. ZVÎNTURAT. ZVÎNTURATIC.