vântrea sf vz vetrelă

VÂNTREA ~ele f. Pânză de corabie. /<sl. vetrilo

VETRELĂ, vetrele, s. f. (Înv. și pop.) Pânză (de corabie); p. ext. corabie. [Var.: vetrilă s. f.] – Din sl. vĕtrilo.

vântreală sf vz vetrelă

vântrelă sm vz vetrelă

veatrelă sf vz vetrelă

veatrilă sf vz vetrelă

ventrele sfp vz vetrelă

ventrilă sf vz vetrelă

vetrelă sf [At: COD. VOR². 47^v/3 / V: (îvp) ~rilă (A și: ~rilă), vint~, vânt~ (A și: vântrelă / Pl și: vântreli, (înv) veat~ (Pl și: veatreli), veatrilă, ventrele (A: nct) sfp, ventrilă, vintrea, vântrea, (reg) vintrilă, (îvr) vintreală, vântreală / A și: (reg) ~relă / Pl: ~le / E: slv вѣтрило cf ucr вітрило, ветрило] 1 (Îvp; mpl) Pânză de corabie. 2 (Pgn; într-o poezie populară; îf vetrilă) Pânză. 3 (Înv; pex) Corabie (1). 4 (Îvp; îe) A trage ~la pe uscat A o duce greu (din cauza sărăciei). 5 (Reg) Umbrelă. 6 (Ent; Mol) Efemeridă² (2). 7 (Trs; îf vetrilă) Fân împrăștiat pentru a se usca mai repede.

vetrilă sf vz vetrelă

vintrea sf vz vetrelă

vintreală sf vz vetrelă

vintrelă sf vz vetrelă

vintrilă sf vz vetrelă

vitrilă sf vz vetrelă

vetrelă s.f. (mar.; înv., pop.) Pînză (de corabie). ♦ Ext. Corabie. • acc. și vetrelă. pl. -e. și vetrilă, vintreá, vintrelă, vîntrea, vîntrelă s.f. /<slav. вѣтрнло; cf. și vînt.

vetrilă s.f. v. vetrelă.

vintrea s.f. v. vetrelă.

vintrelă s.f. v. vetrelă.

vîntrea s.f. v. vetrelă.

vîntrelă s.f. v. vetrelă.

VETRELĂ, vetrele, s. f. (Înv.) Pânză (de corabie): p. ext. corabie. [Var.: vetrilă s. f.] – Din sl. vĕtrilo.

VETRELĂ, vetrele, s. f. (Învechit) Pînză de corabie; p. ext. corabie. Trage neîncetat Vetrela pe uscat. PANN, P. V. I 132. ♦ (Popular, în forma vetrilă) Pînză. Vetrilă să-ți faci Ca să te-nvălești ’N luna lui cuptor, Cînd ești călător. TEODORESCU, P. P. 64. – Variantă: vetrilă s. f.

VINTREA s. f. v. vîntrea.

VÎNTREA, vîntrele, s. f. (Mai ales la pl.) Pînză de corabie; vetrelă. Din insule bogate, sfîșiind apa, mese O luntre cu vîntrele ce spînzură sumese. EMINESCU, O. IV 306. Ce viață grea duc marinarii!.. suind și coborînd pe scări de gheață... ca să strîngă și să dezvălească vîntre Cele pe tot minutul. GHICA, la CADE. (În forma vintrea) Luntrea cu-ale ei vinlrele spînzurate de catarg. EMINESCU, O. I 154. – Pl. și: vîntreli (ALECSANDRI, P. III 84). – Variantă: vintrea s. f.

vetrilă f. pânză de corabie. [Slav. VĬETRILO, văl (v. vântrelă)].

vétrilă și -elă f., pl. e (vsl. vĭetrilo, pînză de corabie, d. vĭetrŭ, vînt, suflare; bg. vĭetrilo, evantaliŭ. V. vîntrele). Vechĭ. Pînză de corabie. Azĭ. Bz. P. P. Umbrelă mare.

vîntréle f., pl. (d. vétrilă, pl. vetrile, supt infl. luĭ vînt și a cuvintelor de forma viorea-viorele). Vechĭ. Pînze de corabie, vele. – Sing. ar fi vîntrea, că dac’ar fi -eală, pl. ar fi -elĭ.

!vântrea (înv.) s. f., g.-d. art. vântrelei; pl. vântrele

vântrea / vintrea (înv.) s. f., g.-d. art. vântrelei / vintrelei; pl. vântrele / vintrele, art. vântrelele / vintrelele

vântrea s. f., pl. vântrele

!vetrelă (înv.) (desp. ve-tre-) s. f., g.-d. art. vetrelei; pl. vetrele

vetrelă/vetrilă (înv., pop.) (ve-tre-/ve-tri-) s. f., g.-d. art. vetrelei/vetrilei; pl. vetrele/vetrile

vetrilă v. vetrelă

vintrea v. vântrea

vetrelă (sil. -tre-)/vetrilă (sil. -tri-) s. f., g.-d. art. vetrelei /vetrilei; pl. vetrele /vetrile

vetrilă (-le), s. f. – Velă. – Var. vetrelă, vintrilă, vintrele. Sl. vĕtrilo (Cihac, II, 454; Conev 45). Ultimele var. nu sînt clare, probabil contaminate cu vînt, cf. vetri.

VINTREA s. v. pânză, velă.

vetrelă s. v. CORABIE. PÎNZĂ. UMBRELĂ. VELĂ.

vintrea s. v. PÎNZĂ. VELĂ.