vulcan¹ sm [At: CĂLĂTORIE, I, 144^v/7 / V: (înv) vol~ / Pl: ~i sm, (înv) ~e, ~uri sn / E: fr volcan, it vulcano, ger Vulkan] 1 (Glg) Ridicătură muntoasă de formă conică, formată prin erupția la suprafața solului a lavei și a unor produse magmatice, având în centru o deschizătură largă. 2 (Îs) ~ activ Vulcan (1) ale cărui procese eruptive sunt în plină desfășurare sau care a erupt într-o perioadă apropiată. 3 (Îs) ~ stins Vulcan (1) care și-a încetat activitatea cu milenii în urmă. 4 (Îs) ~ adormit Vulcan (1) activ care nu erupe o perioadă de timp. 5 (Îs) ~ noroios (sau, pop, glodos) Ridicătură de formă conică, formată prin erupția la suprafața pământului a gazelor degajate dintr-un zăcământ de hidrocarburi care au antrenat ape subterane și noroi Si: (pop) pâclă, pufnă, salță. 6 (Fig) Locul de unde poate porni o acțiune primejdioasă. 7 (Fig) Stare de lucruri periculoasă sau amenințătoare. 8 (Fig) Pericol iminent. 9 (Îe) A sta (sau a dansa) (ca) pe (un) ~ A fi amenințat de un pericol gata oricând să se dezlănțuie. 10 (Fig) Violență impetuoasă care erupe sau e gata să erupă. 11 (Fig) Persoană cu un temperament impetuos.

vulcan s.m. 1 (geomorf) Deschidere, crater în scoarța terestră prin care magma, sub formă de lavă, de gaze etc., iese la suprafață, dînd naștere unei forme de relief muntoase, conice; relief conic, cu caracter muntos, rezultat prin acumularea lavei și a produselor piroclastice în jurul craterului. Obiectele casei, așa cum le-a surprins lava vulcanului, au fost duse și depozitate la muzeul din Napoli (RALEA). ◊ Vulcan activ = vulcan care continuă să erupă periodic. Vulcani periodici v. periodic. Vulcan stins v. stins. ◊ Expr. A sta (ca) pe un vulcan = a fi amenințat de o primejdie, de un pericol gata oricînd să se dezlănțuie, ◊ Compar. În istorie puterile irezistibile lucrează în ascuns ca vulcanii de pe fundul mării (BLA.). △ (sugerează ideea de înflăcărare, de forță năvalnică, devastatoare. Sufletul lui e un vulcan (HEL.). 2 (geomorf.) Vulcan noroios = ridicătură conică formată prin erupția la suprafața pămîntului a gazelor degajate dintr-un zăcămînt de hidrocarburi care au antrenat apă și nămol. 3 Fig. Loc de unde poate porni o acțiune primejdioasă; stare de lucruri periculoasă sau amenințătoare; pericol iminent. Nu lux, nu automobile și castele, puiule! Astea-s pojghița care acopere un vulcan de dureri (REBR.). 4 Fig. Om cu un temperament impetuos. Eram un tînăr vulcan în plină erupție literară (VOIC.). • pl. -i. /<it. vulcano, germ, Vulkan; cf. lat. vulcanus, -i <nm. pr. Vulcan, zeul focului, în mit. romană.

VULCAN, vulcani, s. m. Ridicătură muntoasă de formă conică, avînd în centru o deschizătură largă care comunică cu pirosfera și prin care ies din cînd în cînd gaze sau lavă la temperaturi foarte înalte. O rîndunică se desprinde din cer, căzînd ca o săgeată în gura vulcanului adormit, pe fundul căruia se află acum lacul Sfînta Ana. BOGZA, C. O. 37. Soarele coboară după culmile Iezerului și Păpușei... De departe par niște vulcani în plină erupție. CAMIL PETRESCU, U. N. 219. ◊ Fig. Nu lux, nu automobile și castele... Astea-s pojghița care acopere un vulcan de dureri. REBREANU, R. I 211. Inima e un vulcan pe care numai moartea îl va stinge. NEGRUZZI, S. I 51. ♦ Fig. Locul de unde poate porni o acțiune primejdioasă, stare de lucruri primejdioasă; pericol iminent. Noi sîntem încă prea aproape de întîmplările care au adus o prăpastie între romînii cei vechi și noi; sîntem prea aproape de vulcan. KOGĂLNICEANU, S. A. 43. ◊ Expr. A sta pe un vulcan = a fi pîndit de o primejdie, de un pericol gata oricînd să se dezlănțuie. – Variantă: (învechit) volcan (ALECSANDRI, P. II 128) s. m.

VULCAN s.m. Ridicătură muntoasă de formă conică, avînd o deschizătură largă în centru prin care pot ieși la suprafață gaze, lavă, cenușă etc. ♦ (Fig.) Loc de unde poate porni o acțiune primejdioasă. [< lat. vulcanus < Vulcanus – zeul focului la romani. Cf. it. vulcano, fr. volcan].

VULCAN s. m. 1. ridicătură de formă conică, cu o deschizătură largă în centru prin care pot ieși la suprafață gaze, lavă, cenușă. 2. (fig.) loc de unde poate porni o acțiune primejdioasă. 3. (fig.) om cu un temperament vulcanic (2). (< it. vulcano, germ. Vulkan)

VULCAN ~i m. Ridicătură în formă de munte, cu un crater în vârf, prin care erup periodic flăcări, vapori, lavă. ◊ ~ activ vulcan care continuă să erupă. ~ stins vulcan care a încetat să erupă. 2) Situație în care în orice moment poate porni o primejdie; circumstanță periculoasă. ◊ A sta pe un ~ a fi urmărit în permanență de un pericol. /<it. vulcano, germ. Vulkan, fr. volcan

Vulcan (Samuil) m. episcop din Oradia-Mare, bărbat meritos pentru cultura Românilor ardeleni (1758-1830).

Vulcan m. Mit. zeul focului și al artelor metalurgice.

Vulcan m. 1. plaiu in jud. Gorjiu înalt de 1624 m.: 2. trecătoare numită și Lainici. [Din slav. VLŬKŬ, lup].

vulcan m. 1. munte cu o deschizătură (crater) în vârf pe unde ies gazuri, cenușă, pietre și materii în fuziune (lavă): Vezuviul și Etna sunt vulcani; 2. fig. imaginațiune vie, arzătoare, impetuoasă; 3. pericol amenințător dar ascuns.

*vulcán m. (fr. volcan, d. it. volcano, vulcan, care vine d. lat. Vulcanus, zeu foculuĭ [care locuĭa în vulcanu Etna și fabrica fulgerele luĭ Joĭe]). Munte care scoate abur, fum și foc și revarsă lavă pin crater: Etna, Vezuviu și Strómboli îs ceĭ treĭ vulcanĭ aĭ Italiiĭ. Fig. Om energic și impetuos. Stare de lucrurĭ care nu se poate liniști decît pintr’o izbucnire periculoasă. – Vulcaniĭ cauzează de multe orĭ cutremure. La 79 după Hristos, o teribilă erupțiune a Vezuviuluĭ dărămă în parte și acoperi cu cenușă și lavă orășelele Pompeji, Herculanum și Stabiae, lîngă Neapole. În zilele noastre, cele maĭ celebre îs erupțiunile vulcanuluĭ Krakatoa (1883), care distruse o parte din insula cu acelașĭ nume, în Oceania, și a vulcanuluĭ Pelée (din Martinica), cade a ucis 35.000 de oamenĭ (1902). Sînt și vulcanĭ care aruncă apă clocotită (geyserĭ), noroĭ, pucĭoasă, aer cald și gazurĭ inflamabile.

volcan sm vz vulcan¹

VOLCAN s. m. v. vulcan.

Lainici pl. 1. pisc al Carpaților în jud. Gorjiu; 2. (sau Vulcan), trecătoare de importanță strategică, deschisă de Jiu, stabilește comunicațiunea între Olt și Transilvania; 3. mânăstire în trecătoarea Lainici.

vulcan s. m., pl. vulcani

vulcan s. m., pl. vulcani

vulcan s. m., pl. vulcani

VULCAN NOROIOS s. (GEOL.) pâclă, pufnă, salță.

VULCAN NOROIOS s. (GEOL.) pîclă, pufnă, salță.

vulcani noroioși (pl.), (engl.= mud volcano) produse ale emanațiilor de gaze, în general din zăcăminte de petrol sub presiune, care traversând rocile pelitice le îmbibă cu apă de zăcământ. Prin revărsarea noroiului la supr. solului sunt generate forme conice asemănătoare celor vulcanice, în centrul cărora se află „craterul”; înălțimea conului variază între 1 și 8 m, iar diametrul „craterului” are câțiva cm sau dm. V.n. nu sunt legați de o activitate vulcanică propriuzisă, deși pot fi uneori întâlniți în reg. vulcanice active (ex.: Rotorrua din Noua Zeelandă). V.n. se întâlnesc în reg. cu zăcăminte de petrol degradate, aflate aproape de supr. În România, v.n. se cunosc în zona Berca-Arbănași (Valea Buzăului) și la Hășag (jud. Sibiu). Sin. gloduri, ochiuri, pâcle, bolboroase, zalțe. (V.M.)

Vulcan = Vulcanus.

Vulcan, zeu al focului teluric și veche divinitate italică în mitologia romană, identificat în mitologia greacă cu Hefaistos.

Nous dansons sur un volcan (fr. „Dansăm pe un vulcan” ) – În anul 1830, datorită măsurilor reacționare ale regelui Carol al X-lea și ale guvernului său, situația internă în Franța era dintre ele mai încordate. În luna iulie din acel an a și izbucnit revoluția. Cu puțin înainte (la 31 mai 1830), ducele dOrleans dădea la Palais Royal un bal fastuos în onoarea regelui Neapolelui, venit în vizită la Paris. În palat era petrecere mare. Afară poporul era în fierbere și mai mare. La un moment dat, cînd începu iar dansul, unul dintre invitați, scriitorul Achille Salvandy, trecînd pe lîngă ducele amfitrion, îi spuse, făcînd un joc de cuvinte (ca aluzie la regele Neapolelui și la Vezuviul care e în fața Neapolelui): „E o serbare curat napolitană: dansăm pe un vulcan”. Vorbele lui, reușind prin această figură de stil să rezume atît de bine momentul de atunci din Franța, au lansat expresia care și astăzi e folosită pentru a semnala o primejdie, o situație care amenință siguranța cuiva. IST.