vrăjire sf [At: (a. 1649) MARD., ap. TDRG / Pl: ~ri / E: vrăji] 1 Vrajă (1). 2 Anihilare a voinței cuiva prin acțiunea unui ritual magic. 3 Descântare (1). 4 Menire. 5 (Fig) Încântare.

vrăjire s.f. 1 Vrajă. Doresc chiar astăzi să-ncerc a lui vrăjire (ALECS.). 2 Încîntare, farmec, fascinație pe care cineva sau ceva le provoacă asupra cuiva prin aspect, însușiri etc. deosebite. Turgheniev știe să dea toată „rațiunea suficientă” a vrăjirii... amanților de către eroinele sale (IBR.). • pl. -i. /v. vrăji.

VRĂJIRE s. f. (Rar) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; vrajă, farmec. Doresc chiar astăzi să cerc a lui vrăjire. ALECSANDRI, T. II 85.

VRĂJI, vrăjesc, vb. IV. 1. Intranz. A face vrăji. ◊ Expr. (Impers.) A fi vrăjit = a fi scris, ursit, predestinat. 2. Tranz. A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare. 3. Tranz. Fig. A încânta, a fermeca. ♦ Tranz. A descânta (1); a meni (2). – Din sl. vražiti.

vrăji [At: (a. 1563) Coresi, ap. TDRG / Pzi: ~jesc / E: vsl вражити] 1 vi (În basme și superstiții) A face vrăji (1). 2 vt (Înv) A prezice. 3 vim (Îe) A fi ~t A fi predestinat. 4 vt A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare. 5 vt (Pop) A face farmece (2) cuiva. 6 vt (Pop) A descânta (1). 7 vt (Pop) A meni. 8 vt (Fig) A încânta. 9 vt (Fig) A invoca. 10 vt (Fam) A înșela, prin exagerări, lingușiri, minciuni etc., buna-credință a cuiva. 11 vt (Fam; spc; mai ales d. bărbați) A fi galant cu o persoană de sex opus. 12 vi (Fam; îe) A ~ cu cineva A discuta pe un ton galant cu o persoană de sex opus.

vrăji vb. IV. 1 intr. A face vrăji asupra cuiva; a fermeca. În mijlocul scenei, un demon înalt și mîndru cu aripe enorme negre, vrăjește întinzînd ghiarele și aripele în dreapta și-n stînga (CAR.). ◊ Expr. (impers.) A fi vrăjit = a fi scris, ursit, predestinat. 2 tr. A prezice; spec. a ghici cuiva viitorul în cărți, în cafea, în palmă, într-un horoscop etc. Aici el era... Să mai asculte ce-i vrăjește Iha, fata cea pădurănească (BUD.). 3 tr. A face să acționeze asupra cuiva o vrajă, cu scopul de a-i influența, de a-i modifica starea sufletească, atitudinea etc. Nu credeam că este nevoie să fiu vrăjit ca să iubesc (CA. PETR.). 4 tr. (compl. indică obiecte, corpuri etc.) A acționa, prin formule și gesturi magice, pentru a- i conferi puteri miraculoase, pentru a-l transforma în mod miraculos. Toate au fost vrăjite, descîntate și afierosite după străvechi... îndreptare ale magiei pierdute și uitate de ceilalți (VOIC.). ♦ (intr.) A se afla sub acțiunea unei vrăji; a avea puteri miraculoase datorită acțiunii unei vrăji. Se uită Cum aleargă apa-n cercuri, Căci vrăjit de mult e lacul De-un cuvînt al Sfintei Miercuri (EMIN.). 5 tr. Fig. A încîntă, a fermeca. Ei stăteau acolo, vrăjiți de un cîntec, care trebuia să nu se mai sfirșească (SADOV.). ♦ A invoca. Mi-ai adus cu tine farmecul livezii, Mi-ai vrăjit o clipă satul meu din deal (GOGA). 6 tr. A-i vorbi cuiva cu intenția de a-l înșela. Ce i-o fi vrăjind președintele? (PER.). • prez. ind. -esc. /<sl. veche вражнтн.

VRĂJI, vrăjesc, vb. IV. 1. Intranz. (În basme și în superstiții) A face vrăji. ◊ Expr. (Impers.) A fi vrăjit = a fi scris, ursit, predestinat. 2. Tranz. A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare. 3. Tranz. Fig. A încânta, a fermeca. ♦ Tranz. A descânta (1); a meni (2). – Din sl. vražiti.

VRĂJI, vrăjesc, vb. IV. 1. Intranz. (În basme și în superstiții) A face vrăji pentru a obține transformarea miraculoasă a lucrurilor înconjurătoare. V. descînta. [Orbul] începu a vrăji cu mintie pe jos, pe iarbă, ca să i se ude de rouă și să deie cu ea la ochi. RETEGANUL, P. I 25. Parcă dracul vrăjește, de n-apuc bine a scăpa din una și dau peste alta. CREANGĂ, P. 234. ◊ (Construit cu un pronume personal în dativ) La toți deopotrivă el a vrăjit de dor. ALECSANDRI, T. II 85. ◊ Fig. Vîntul c-o suflare plînsă codrii negri îi pătrunde Și vrăjește lin din frunze și vorbește aiurind. EMINESCU, O. IV 138. ◊ Tranz. Nu v-am spus, mă, că-i nebună! Hai în sat, că ne vrăjește! EFTIMIU, Î. 123. Le-am luat năfrămuțele ca să te vrăjesc pe tine. AGÎRBICEANU, S. P. 25. Spune drept: L-ai descîntat. Cu babe l-ai fermecat. Ori cu vraje l-ai vrăjit? TEODORESCU, P. P. 623. ♦ (În construcții impersonale cu verbul «a fi») A fi scris de mai înainte, a fi ursit, hotărît. Vrăjit era că de-l va pierde Norocul ei să piară-n veci. COȘBUC, P. I 122. 2. Tranz. Fig. A încînta, a fermeca (1). Mierle strecurau ușoare cîntări de flaut, și ei stăteau acolo, vrăjiți de un cîntec care trebuia să nu se mai sfîrșească. SADOVEANU, O. IV 78. Sta pe mal vrăjit de glasul valurilor pe care îl asculta într-una. BART, S. M. 61. Era vrăjit de frumusețea drumului care trecea acum pe subt o luncă deasă de sălcii bătrîne. MIRONESCU, S. A. 135.

A VRĂJI ~esc 1. tranz. 1) A lega prin vrăji; a supune unor farmece; a fermeca. 2) fig. A face să fie cuprins de uimire și admirație; a fermeca; a încânta; a fascina; a delecta; a desfăța. 2. intanz. A face vrăji; a se ocupa cu vrăjile; a descânta. /<sl. vrăžiti

vrăjì v. 1. a face vrăji, a fermeca; 2. fig. a evoca: în prezent vrăjește umbre dintr’al secolelor plan EM.

vrăjésc v. tr. (vsl. vražati, a vrăji, vražiti, a face farmece. V. vrajă, vracĭ). Vest. Farmec: l-a vrăjit. V. intr. Fac farmece. V. boscorodesc.

vrăjire (rar) s. f., g.-d. art. vrăjirii; pl. vrăjiri

vrăjire (rar) s. f., g.-d. art. vrăjirii; pl. vrăjiri

vrăjire s. f., g.-d. art. vrăjirii; pl. vrăjiri

vrăji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjesc, 3 sg. vrăjește, imperf. 1 vrăjeam; conj. prez. 1 sg. să vrăjesc, 3 să vrăjească

vrăji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjesc, imperf. 3 sg. vrăjea; conj. prez. 3 să vrăjească; ger. vrăjind

vrăji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjesc, imperf. 3 sg. vrăjea; conj. prez. 3 sg. și pl. vrăjească; ger. vrăjind

vrăji (conj. vrăjească)

vrăjesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.

a înghiți vrăjeala expr. (deț.) a schimba părerea despre un deținut, lăsându-se influențat de părerile altora.

vrăji, vrăjesc I. v. t. a curta asiduu; a seduce. II. v. i. a face curte unei persoane de sex opus.

VRĂJIRE s. v. încântare.

VRĂJIRE s. captivare, cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinație, fermecare, încîntare, răpire, seducere, seducție, subjugare. (~ spectatorilor.)

VRĂJI vb. 1. a descânta, a face, a fermeca, a meni, a ursi, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a râvni, (prin Transilv.) a pohibi. (A-i ~ cuiva cu ulcica.) 2. v. încânta.

VRĂJI vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa, usca, zbici, zvânta.

VRĂJI vb. 1. a descînta, a face, a fermeca, a meni, a ursi, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a rîvni, (prin Transilv.) a pohibi. (A-i ~ cuiva cu ulcica.) 2. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a încînta, a răpi, a seduce, a subjuga, (fig. ) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.)