VRÚTĂ, vrute, s. f. Voință, vrere. ◊ Expr. Vrute și nevrute = vorbe goale, nimicuri, fleacuri, palavre, minciuni. – V. vrea.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

VRÚTĂ ~e f. 1) rar (despre persoane) Capacitate de a-și concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; vrere; voință; voie. ◊ Pe ~e a) după plac; b) intenționat. Pe ~e, pe nevrute vrând-nevrând. ~e și nevrute vorbe goale; palavre. /v. a vrea
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VRÚTĂ s. v. chef, dispoziție, dorință, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voință, vrere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vrútă s. f., pl. vrúte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vrut adj. m., pl. vruți; f. sg. vrútă, pl. vrúte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a spune vrute și nevrute expr. a flecări, a pălăvrăgi.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a vorbi verzi și uscate / vrute și nevrute expr. a flecări.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a zice vrute și nevrute expr. a flecări.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink