VREUN, VREO adj. pron. nehot., pron. nehot. I. Adj. pron. nehot. 1. Care este un (sau o) oarecare; careva. 2. Aproximativ. ♦ (Cu valoare adverbială) Cam, circa. Vreo doi. ◊ Expr. Vreo doi (sau două) = câțiva (sau câteva). II Pron. nehot. (în forma vreunul, vreuna) Cineva, oarecine, oarecare; careva. [Pr.: vre-un. – Var.: vrun, vro adj. pron. nehot., pron. nehot.] – Lat. *vere-unus.

vreun, vreo [At: COD. VOR² 35^r/4 / V: (îvp) vrun, vro, vun, vo, (îrg) vrea, von, (înv) vru, (reg) fo, uo, o, (îvr) vreun / Pl: vreunii, vreunele / E: ml *vere + unus] 1 anh Care nu poate fi identificat sau precizat mai îndeaproape Si: un (o) oarecare. 2 anh (Îcn sau precedat de „fără”) Nici un (nici o). 3 anh (Înaintea unui nume propriu de persoană) Unul ca … 4 av (Lsg; îf feminină) Indică o aproximație numerică sau o cantitate nedefinită Si: cam, aproape, aproximativ. 5 av (Lsg; îf feminină; îs) Vreo doi ... (sau două) Câțiva (sau câteva). 6 av (Lsg; îf feminină; îe) A spune (sau a trânti) cuiva vreo două A spune cuiva cuvinte neplăcute. 7 pnh (Îf vreunul, vreuna) Cineva (1). 8 pnh (Îf vreunul, vreuna; îcn) Nici unul, nici una.

vreun, vreo adj.nehot., pron.nehot. I adj.nehot. 1 Care este un (sau o) oarecare; care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape; careva. Iar deasupra tuturor va vorbi vrun mititel, Nu slăvindu-te pe tine..., lustruindu-se pe el (EMIN.). ♦ (în prop. neg. sau precedat de „fără”) Nici un, nici o. Fără vreun motiv exterior aparent, sufletul său a gemut sub povara unei dureroase solitudini morale (VIANU). ◊ (înaintea unui nm. pr. de persoană) Unul ca..., unul asemenea cu... A fugit de el. L-a crezut vreun Donjuan. 2 (cu val. adv. indică o aproximație numerică sau o cantitate nedefinită) Cam, aproximativ, aproape. Învîrtita ține de vreun ceas, fără întrerupere (REBR.). Întîlni... un om de vreo douăzeci și trei de ani (SLAV.). ◊ Expr. Vreo doi (sau două) v. doi. △ A spune (sau a trînti) cuiva vreo două = a spune cuiva lucruri neplăcute, cuvinte care nu-i convin. II pron.nehot. (în forma „vreunul, vreuna”) Cineva, oarecine, oarecare; careva. Dar d-ta?... Ai iubit vreuna? (CA. PETR.). ◊ (urmat de un atr. partitiv introdus prin prep. „din”, „dintre”) Să nu mai ipitropisească pe vreunul din neamul lui (DELAVR.). ♦ (în prop. neg., adesea urmat de un atr. partitiv introdus prin prep. „dintre”, „din”) Nici unul, nici una. Nu tăbărî însă nimeni și nu rîse vreunul (PRED.). • și vrun, vro adj.nehot., pron.nehot. /lat. *vēre unus, -a, -um.

VREUN, VREO adj. nehot., pron. nehot. I. Adj. nehot. 1. Care este un (sau o) oarecare; careva. 2. Aproximativ. ♦ (Cu valoare adverbială) Cam, circa. Vreo doi. ◊ Expr. Vreo doi (sau două)=câțiva (sau câteva). II. Pron. nehot. (În forma vreunul, vreuna) Cineva, oarecine, oarecare; careva. [Pr.: vre-un. – Var.: vrun, vro adj. nehot., pron. nehot.] – Lat. *vere-unus.

VREUN, VREO adj. nehot. (Dă substantivului înaintea căruia stă un înțeles mai nedeterminat decît articolul nehotărît «un», «o») Careva, oarecare. Au împlinit cincizeci de ani și tot mai așteaptă vreun nebun să le pețească. REBREANU, I. 89. Domnul Mache șade la o masă în berărie și așteaptă să pice vreun amic. CARAGIALE, O. II 124. Doar te-a împinge păcatul să clintești vreo piatră din locul său. CREANGĂ, P. 219. ♦ Aproximativ; unul sau una. Peste vreo lună veni altă carte poștală. CAMIL PETRESCU, U. N. 29. Învîrtita ține de vreun ceas. REBREANU, I. 12. ◊ (La f. sg., cu valoare adverbială, înaintea unui numeral sau a adj. nehot. «cîtva», indică o aproximație numerică sau o cantitate nedefinită) Ministrul... îi cerea colonelului să-i mai dea încă vreo cîteva pichete de pază. CAMIL PETRESCU, O. II 487. Aceasta se întîmplase cu vreo zece ani în urmă. C. PETRESCU, C. V. 142. Ocoli de vreo două-trei ori, cercetînd fiecare cameră. ISPIRESCU, L. 10. ◊ Expr. Vreo doi (sau două) = cîțiva (sau cîteva). Credincioși îi rămăsese vreo doi. MACEDONSKI, O. I 100. Se suie iute în pod și scoboară de acolo... vreo două dimerlii de păsat. CREANGĂ, P. 5. – Variantă: Vrun, vro adj. nehot.

VREUN vreo adj. nehot. Indiferent care; care ar fi. /<lat. vere-unus

vreun pron. oarecare. [Lat. VEL-UNUS].

VRUN, VRO adj. pron. nehot., pron. nehot. v. vreun.

von anh, pnh vz vreun

vrea² anh, pnh vz vreun

vru anh, pnh vz vreun

vrun, vro anh, pnh vz vreun

vun², vo anh, pnh vz vreun

vrun, vro adj. nehot., pron. nehot. v. vreun.

VRUN, VRO adj. nehot., pron. nehot. v. vreun.

VRUN, VRO adj. nehot. v. vreun.

f’un, V. vre-.

!vreun [pron. vre-un] (desp. vre-un) adj. pr. m., g.-d. vreunui; f. vreo [pron. vre-o/vrĕo (în tempo rapid)] (desp. vre-o), g.-d. vreunei, g.-d. pl. m. și f. vreunor

vreun [pron. vre-un în tempo lent/vreun în tempo rapid] (vre-un) adj. pr. m., g.-d. vreunui; f. vreo [pron. vre-o în tempo lent/vreo în tempo rapid] (vre-o), g.-d. vreunei, g.-d. pl. m. și f. vreunor

vreun adj. m. [pron. vreun / în tempo lent vre-un], g.-d. vreunui; f. vreo (sil. vreo / în tempo lent vre-o), g.-d. vreunei; g.-d. pl. m. și f. vreunor

vreun

vreun, vreo adj. sg. (dă-mi vreo doi lei).

vreo² adj. pr. f. v. vreun

CAVEANT CONSULES (NE QUID DETRIMENTI REIPUBLICAE CAPIAT!) (lat.) consulii să ia măsuri (ca republicii să nu i se aducă vreun prejudiciu!) – Formulă rostită în Senat prin care consulii erau învestiți cu puteri discreționare în momente de mare primejdie. Azi, avertisment, semnal de alarmă. (Și Cicero, „In Catilinam”, I, 2, 4).

VREUN adj. oarecare, (prinTransilv.) atare. (~ om.)

VREUN adj. oarecare, (prin Transilv.) atare. (~ om.)