8 definiții pentru vrevi

Explicative DEX

vrevi [At: PO 230/7 / V: (reg) vrivi / Pzi: ~vesc / E: bg вревити] 1 vi A protesta cu jumătate de glas Si: a cârti (1), a murmura. 2 vt (Ban) A mustra aspru.

vrevi vb. IV. intr. (înv.) A murmura, a cîrti. • prez. ind. -esc. /<srb. vreviti.

vrivi v vz vrevi

vrevésc v. intr. (d. vreavă). Vechĭ. Murmur, protestez, cîrtesc.

Ortografice DOOM

vrevi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrevesc, 3 sg. vrevește; conj. prez. 3 sg. și pl. vrevească

Sinonime

VREVI vb. v. admonesta, bârfi, blama, calomnia, certa, cleveti, dăscăli, defăima, denigra, discredita, dojeni, moraliza, mustra, ponegri.

vrevi vb. v. ADMONESTA. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CERTA. CLEVETI. DĂSCĂLI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. DOJENI. MORALIZA. MUSTRA. PONEGRI.

Arhaisme și regionalisme

VREVI vb. (Ban.) A striga, a țipa. Vrevesk. Increpo. Arguo. AC, 378. ♦ (Trans. SV) A dojeni, a certa. Că cînd pre omul îl vrevești, Doamne, Prentru slăbia lui mare, Curund îi piere obrazul frumos, Ca și veșmintul de molii ros. VCC, 92, Etimologie: scr. vreviti. Vezi și vreavă, vrevitor. Cf. preobrăzi, probozi, toi.

Intrare: vrevi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vrevi
  • vrevire
  • vrevit
  • vrevitu‑
  • vrevind
  • vrevindu‑
singular plural
  • vrevește
  • vreviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vrevesc
(să)
  • vrevesc
  • vreveam
  • vrevii
  • vrevisem
a II-a (tu)
  • vrevești
(să)
  • vrevești
  • vreveai
  • vreviși
  • vreviseși
a III-a (el, ea)
  • vrevește
(să)
  • vrevească
  • vrevea
  • vrevi
  • vrevise
plural I (noi)
  • vrevim
(să)
  • vrevim
  • vreveam
  • vrevirăm
  • vreviserăm
  • vrevisem
a II-a (voi)
  • vreviți
(să)
  • vreviți
  • vreveați
  • vrevirăți
  • vreviserăți
  • vreviseți
a III-a (ei, ele)
  • vrevesc
(să)
  • vrevească
  • vreveau
  • vrevi
  • vreviseră
vrivi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)