9 definiții pentru «vreun»   declinări

VREÚN, VREO adj. pron. nehot., pron. nehot. I. Adj. pron. nehot. 1. Care este un (sau o) oarecare; careva. 2. Aproximativ. ♦ (Cu valoare adverbială) Cam, circa. Vreo doi.Expr. Vreo doi (sau două) = câțiva (sau câteva). II Pron. nehot. (în forma vreunul, vreuna) Cineva, oarecine, oarecare; careva. [Pr.: vre-un.Var.: vrun, vro adj. pron. nehot., pron. nehot.] – Lat. *vere-unus.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

VREÚN, VREO adj. nehot., pron. nehot. I. Adj. nehot. 1. Care este un (sau o) oarecare; careva. 2. Aproximativ. ♦ (Cu valoare adverbială) Cam, circa. Vreo doi.Expr. Vreo doi (sau două)=câțiva (sau câteva). II. Pron. nehot. (În forma vreunul, vreuna) Cineva, oarecine, oarecare; careva. [Pr.: vre-un.Var.: vrun, vro adj. nehot., pron. nehot.] – Lat. *vere-unus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cct | Semnalează o greșeală | Permalink

vreún [pron. vre-un în tempo lent/vreun în tempo rapid] (vre-un) adj. pr. m., g.-d. vreúnui; f. vreo [pron. vre-o în tempo lent/vreo în tempo rapid] (vre-o), g.-d. vreúnei, g.-d. pl. m. și f. vreúnor
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VREÚN adj. oarecare, (prinTransilv.) atare. (~ om.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VREÚN vreo adj. nehot. Indiferent care; care ar fi. /<lat. vere-unus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vreún adj. m. [pron. vreun / în tempo lent vre-un], g.-d. vreúnui; f. vreo (sil. vreo / în tempo lent vre-o), g.-d. vreúnei; g.-d. pl. m. și f. vreúnor
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vreun pron. oarecare. [Lat. VEL-UNUS].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VREÚNUL pron. careva, cineva, oarecare, unul, (pop.) cinevașilea, (înv. și reg.) oarecine, oareșicine, (înv.) cinevași, neștine. (E ~ care a întârziat?)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vreúnul pr. m. (sil. vreu- [pron. vriu-]/în tempo lent vre-u-), g.-d. vreúnuia, pl. vreúnii; f. sg. vreúna, g.-d. vreúneia, pl. vreúnele; g.-d. pl. m. și f. vreúnora
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink