vrașilă s.f. (reg.) Răvășire. • pl. -e. /cf. vraiște.

vráșilă f., pl. e (vsl. *vrašilo, d. vrahŭ, vraf. V. vraf, învrășulesc). Vest. Răvășire, risipire. A face vrașilă, a pălangi, a culca la pămînt: ploaĭa, vaca a făcut vrașilă în semănătură (rev. I. Crg. 7, 312 și 9, 126). V. palancă 1 și polog.

vrașilă, vrașile, s.f. (reg.) răvășire, risipire.