VOTÍV, -Ă, votivi, -e, adj. (Despre inscripții) Care exprimă o făgăduință solemnă (față de divinitate); hărăzit, închinat divinității. ◊ Tablou votiv = fragment dintr-o pictură murală (bisericească) înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura bisericii în mâini. – Din fr. votif, lat. votivus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

VOTÍV, -Ă adj. Care are ca obiect o făgăduință, o promisiune; care s-a oferit divinității, spre a împlini o făgăduință solemnă. ◊ Tablou votiv = fragment din pictura unui monument, înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura monumentului în mâini. [Cf. fr. votif, lat. votivus < votum – promisiune].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VOTÍV, -Ă adj. consacrat divinității, spre a împlini o făgăduință solemnă. ◊ tablou ~ = fragment din pictura unui monument înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura monumentului în mâini, oferind-o divinității. (< fr. votif, lat. votivus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

votív adj. m., pl. votívi; f. sg. votívă, pl. votíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink