VOROÁVĂ, voroave s. f. (Înv. și reg.) 1. Cuvânt, vorbă. 2. Discuție, convorbire, conversație. 3. Cuvânt, discurs. – Din vorovi (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

VOROÁVĂ s. v. afirmație, alocuțiune, conversație, convorbire, cuvânt, cuvântare, declarație, dialog, discurs, discuție, mărturisire, relatare, spusă, termen, vorbă, zisă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

voroávă s. f., g.-d. art. voroávei; pl. voroáve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink