VORNICÍE s. f. (Înv.) 1. Demnitate, rang, funcție de vornic (1). ♦ Localul în care vornicul își exercita funcția. 2. Funcția de primar la sat. ♦ Localul primăriei. – Vornic + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

VORNICÍE ~i f. înv. 1) Funcție de vornic. 2) Durata acestei funcții. 3) Sediu unde își exercita vornicul funcția. /vornic + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VORNICÍE s. v. consiliu, primărie, sfat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vornicíe s. f., art. vornicía, g.-d. vornicíi, art. vornicíei; pl. vornicíi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink