VORNICEÁSĂ, vornicese, s. f. 1. (Înv.) Soția vornicului (1); vorniciță (1). 2. Prietena cea mai apropiată a miresei, având diverse atribuții cu ocazia ceremonialului nunții; drușcă, vorniciță (2). – Vornic + suf. -easă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

VORNICEÁSĂ ~ése f. înv. Soție a vornicului. /vornic + suf. ~easă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VORNICEÁSĂ s. vătășiță, (pop.) drușcă, (reg.) sfașcă, (Transilv., Ban.) deveriță, (Transilv.) vifeliță. (~ la o nuntă țărănească.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VORNICEÁSĂ s. v. primăreasă, primăriță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vorniceásă s. f., g.-d. art. vornicései; pl. vornicése
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink