VORBULÍȚĂ, vorbulițe, s. f. Diminutiv a lui vorbă; vorbușoară, vorbișoară, vorbuță. – Vorbă + suf. -uliță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

VORBULÍȚĂ s. vorbușoară, (reg.) vorbuță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vorbulíță s. f., g.-d. art. vorbulíței; pl. vorbulíțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink