VORBĂRÍE s. f. Vorbă multă, fără rost; pălăvrăgelă, trăncăneală, sporovăială, flecăreală, taifas. – Vorbă + suf. -ărie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VORBĂRÍE ~i f. Vorbă multă, discuție fără rost; pălăvrăgeală; trăncăneală. /vorbă + suf. ~ărie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VORBĂRÍE s. 1. v. flecăreală. 2. poliloghie, (fig.) peltea. (Ce spune el e doar o ~ fără sens.) 3. verbalism, (franțuzism) verbiaj, verbozitate. (O ~ interminabilă într-un articol.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
vorbăríe s. f., art. vorbăría, g.-d. vorbăríi, art. vorbăríei; pl. vorbăríi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VORBĂRIE bălăceală, blablà, caterincă, chilabaleală, chilibaneală, cobzăreală, gargară, gargariseală, gălăgie, liru-liru-crocodilu’, măciuci.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink