VORÁCE, voraci, -ce, adj. Care mănâncă cu poftă exagerată, cu lăcomie, mâncăcios; lacom, gurmand. – Din fr. vorace, lat. vorax, -acis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

VORÁCE ~i adj. 1) (despre persoane) Care mănâncă repede și cu lăcomie; care înfulecă. 2) (despre animale) Care sfâșie, care devorează hrana. Vultur ~. /<lat. vorax, ~acis, it., fr. vorace
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VORÁCE adj. Care mănâncă cu lăcomie, mâncăcios; lacom. [< fr., it. vorace, cf. lat. vorax].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VORÁCE adj. 1. care mănâncă cu lăcomie, mâncăcios adefag. 2. (fig.) avid, lacom. (< fr. vorace, lat. vorax)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VORÁCE adj. v. avid, lacom, mâncăcios, nesătul, nesățios, pofticios.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

voráce adj. m., pl. voráci; f. sg. și pl. voráce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink