VOPSITÓR, -OÁRE, vopsitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu vopsitul¹; boiangiu. 2. (Reg.) Zugrav. – Vopsi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

VOPSITÓR ~i m. Persoană specializată în lucrările de vopsire. /a vopsi + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VOPSITÓR s. v. boiangiu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VOPSITÓR s. v. zugrav.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vopsitór s. m., pl. vopsitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vopsitoáre s. f., g.-d. art. vopsitoárei; pl. vopsitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

zugráv-vopsitór s.m. Zugrav care este în același timp și vopsitor ◊ „Șeful unei brigăzi de zugravi-vopsitori lucrând la finisarea unui bloc.” Sc. 10 XII 61 p. 2 (din zugrav + vopsitor)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink