VOMITÁ, vomít, vb. I. Tranz. A da afară prin esofag și pe gură mâncarea ajunsă în stomac (și în intestinul subțire); a vărsa, a voma, a borî. – Din it. vomitare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A VOMITÁ vomít tranz. (alimente) A da afară din stomac pe gură. /<lat. vomitare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VOMITÁ vb. I. tr. A da afară pe gură mâncarea ajunsă în stomac și nedigerată bine; a vărsa, a voma. [Cf. lat., it. vomitare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VOMITÁ vb. tr. a da afară pe gură mâncarea ajunsă în stomac și nedigerată bine; a voma. (< lat., it. vomitare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VOMITÁ vb. (MED.) a deborda, a vărsa, a voma, (pop.) a borî, a lepăda, (reg.) a oticni. (A băut mult și a ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vomitá vb., ind. prez. 1 sg. vomít, 3 sg. și pl. vomítă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

vomita, vomit v. i. (intl.) 1. a denunța, a informa. 2. a recunoște faptele comise.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

A VOMITA a beli vulpea, a borî, a da la boboci / la rațe, a decarta, a se răsti la bocanci, a striga Iorgu, a-l striga pe Bebe / pe Iorgu, a-și vărsa și mațele, a-i veni cu taxă inversă.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink