VOMÁRE, vomări, s. f. Faptul de a voma. – V. voma.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

VOMÁRE s.f. Vomitare. [< voma].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VOMÁRE s. v. vomitare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vomáre s. f., g.-d. art. vomării; pl. vomări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vomita, a vărsa, a borî. – Din fr. vomir. Cf. lat. vomere.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A VOMÁ ~éz tranz. rar v. A VOMITA. /<lat. vomere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VOMÁ vb. I. tr. A vomita. [< fr. vomir, it. vomere < lat. vomere – a vărsa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VOMÁ vb. tr. vomisment. (< fr. vomir, lat. vomere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VOMÁ vb. v. vomita.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vomá vb., ind. prez. 1 voméz, 3 sg. și pl. vomeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink