VÓMĂ, vome, s. f. Expulzare prin esofag și pe gură a conținutului stomacului, uneori și al intestinului subțire, provocată de contracțiile spastice ale diafragmei și ale mușchilor abdominali; vomare, vomitare, vomisment. – Din voma (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

VÓMĂ ~e f. Expulzare pe gură a conținutului stomacal. /v. a voma
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VÓMĂ s.f. Vomitare. [< voma].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VÓMĂ s. f. vomitare. (< voma)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VÓMĂ s. 1. v. vomitare. 2. vărsătură, vomare, (pop.) borâtură. (~e repetate din cauza indigestiei.) 3. (concr.) vărsătură, (rar) vomătură, (pop.) borâtură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vómă s. f., g.-d. art. vómei; pl. vóme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vomita, a vărsa, a borî. – Din fr. vomir. Cf. lat. vomere.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A VOMÁ ~éz tranz. rar v. A VOMITA. /<lat. vomere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VOMÁ vb. I. tr. A vomita. [< fr. vomir, it. vomere < lat. vomere – a vărsa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VOMÁ vb. tr. vomisment. (< fr. vomir, lat. vomere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VOMÁ vb. v. vomita.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vomá vb., ind. prez. 1 voméz, 3 sg. și pl. vomeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink