VOLTÍJĂ, voltije, s. f. Încălecare și descălecare din fuga calului fără ajutorul scărilor. ♦ Călărie în picioare pe șa. – Din fr. voltige.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de baron | Semnalează o greșeală | Permalink

VOLTÍJĂ ~e f. 1) Încălecare a calului din fugă, fără ajutorul scărilor. 2) Ansamblu de exerciții de acrobatică executate pe cal. /<fr. voltige
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VOLTÍJĂ s.f. Încălecare din fugă a calului, fără ajutorul scărilor; serie de exerciții de suplețe executate pe un cal, cu sau fără scări. [< fr. voltige].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VOLTÍJĂ s. f. 1. serie de exerciții de suplețe din încălecarea din fugă a calului, fără ajutorul scărilor. 2. (în circuri) exerciții la trapezul volant. (< fr. voltige)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

voltíjă s. f., g.-d. art. voltíjei; pl. voltíje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A VOLTIJÁ ~éz tranz. sport (animale de călărie) A încăleca din fugă, fără ajutorul scărilor. /<fr. voltiger
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VOLTIJÁ vb. intr. 1. a zbura de colo-colo. 2. a trece rapid de la un lucru la altul. (< fr. voltiger)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

voltijá vb., ind. prez. 3 sg. voltijeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink