VOLT, volți, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a tensiunii electrice, a tensiunii electromotoare și a diferenței de potențial, egală cu tensiunea de la capetele unui conductor care, străbătut de un curent de un amper, dezvoltă o putere de un watt. – Din fr. volt.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VÓLT ~ți m. fiz. Unitate de măsură a tensiunii electrice, a forței electromotoare, egală cu tensiunea de la capetele unui conductor cu un curent de un amper, care dezvoltă o putere de un watt. /<fr. volt
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VOLT s.m. Unitate de măsură a forței electromotoare, a tensiunii electrice și a diferenței de potențial, corespunzând tensiunii electrice care, aplicată unui conductor cu rezistență de un ohm, produce un curent de un amper. [< fr. volt, cf. Volta – fizician italian].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VOLT s. m. unitate de măsură a tensiunii electrice, egală cu tensiunea aplicată la capetele unui conductor care, străbătut de un curent de un amper, dezvoltă o putere de un watt. (< fr. volt)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
volt s. m., pl. volți; simb. V
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
volti dubito (expr. it. „întoarce grabnic”), indicație de întoarcere a foii, utilizată în manuscrise sau în partituri* vechi tipărite, aflate la sfârșitul unei pagini unde s-ar putea crede, dintr-un motiv sau altul (o dublă bară (II, 4), o cadență (1)), că se află finalul piesei. De obicei apare abrev. v.s.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink