7 definiții pentru volintirie
Explicative DEX
volintirie sf [At: ALECSANDRI, T. 981 / Pl: ~ii / E: volintir + -ie] 1 Armată formată din volintiri (1). 2 Stagiu militar efectuat de un volintir (1). 3 Viață de volintir (1). 4 (Fam; dep) Comportare de volintir (4).
volintirie s.f. 1 Oaste formată din volintiri. 2 Serviciu, stagiu militar efectuat de un volintir; viață de volintir. Trimite-l la volintirie pe malu Dunării (ALECS.). g.-d. -iei. /volintir + -ie.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VOLINTIRIE, volintirii, s. f. Serviciu într-o oaste de volintiri.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
volintirie f. oștirea nedisciplinată a volintirilor: trimite-l la volintirie pe malul Dunării AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
volintiríe f. (d. volintir). Vechĭ. Vĭața de volintir: l-a trimes la volintirie. Azĭ. Fig. Fam. Apucăturĭ de scandalagiu: maĭ lasă-te de volintirie, măĭ!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
volintirie s. f., pl. volintirii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
volintirie s.f. (înv.) oștire nedisciplinată a volintirilor lui Ipsilante.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
volintirie, volintiriisubstantiv feminin
- 1. Serviciu într-o oaste de volintiri. DLRLC
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.