VOLANT¹, volanți, s. m. 1. Roată, de obicei foarte grea, montată pe arborele motor al unor mașini cu piston, care servește ca element de reglare a mișcării și de uniformizare a turației. 2. Piesă complexă din mecanismul mașinilor bătătoare în industria textilă, care, printr-o învârtire rapidă în interiorul unui înveliș, scarmănă bumbacul presat de valțul de alimentare. – Din fr. volant.

VOLANT², -Ă, volanți, -te, adj. Desprins dintr-o unitate, detașabil; mobil. ◊ Foaie volantă = tipăritură pe o singură foaie care se difuzează în public ca manifest, ca afiș etc.; filă detașată dintr-un caiet, dintr-o carte etc. Echipă volantă = echipă mobilă care se deplasează cu ușurință, dintr-un loc de muncă în altul, după nevoie. Bibliotecă volantă = fond de cărți aparținând unei biblioteci și împrumutat unei instituții pentru folosință temporară. ♦ (Rar) Care poate zbura; care se poate menține în aer. – Din fr. volant.

volant, ~ă a [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~nți, ~e / E: fr volant] 1 (Rar) Care poate zbura (1). 2 (Rar) Care se poate menține în aer. 3 Care poate fi deplasat cu ușurință și cu rapiditate Vz mobil. 4 (Îs) Echipă ~ă Echipă mobilă care se deplasează cu mare ușurință dintr-un loc de muncă în altul, după nevoie. 5 Care se poate desprinde Si: detașabil. 6 (Îs) Foaie ~ă Tipăritură pe o singură foaie care se difuzează în public ca manifest, ca afiș etc. 7 (Îas) Filă detașabilă dintr-un caiet, dintr-o carte etc. 8 (Îs) Bibliotecă ~ă Fond de cărți aparținând unei biblioteci și împrumutat unei instituții, pentru folosință temporară.

volant¹, -ă adj. Care este separat, desprins de ceva; care este detașabil, mobil. Un pardesiu de primăvară cu o căptușeală volantă de blană (ARGH.). ◊ Echipă volantă = echipă (specializată) mobilă care se deplasează dintr-un loc de muncă în altul. Bibliotecă volantă = fond de cărți aparținînd unei biblioteci publice și împrumutat temporar unei instituții, unități etc. Foaie volantă v. foaie. • pl. -ți, -te. /<fr. volant.

VOLANT¹, volanți, s. m. 1. Piesă mare în formă de roată, de obicei foarte grea, montată pe arborele motor al unor mașini cu piston, care servește ca element de reglare a mișcării și de uniformizare a turației. 2. Piesă complexă din mecanismul mașinilor bătătoare în industria textilă, care, printr-o învârtire rapidă în interiorul unui înveliș, scarmănă bumbacul presat de valțul de alimentare. – Din fr. volant.

VOLANT², -Ă, volanți, -te, adj. Desprins de o unitate, detașabil; mobil. ◊ Foaie volantă = tipăritură pe o singură foaie care se difuzează în public ca manifest, ca afiș etc.; filă detașată dintr-un caiet, dintr-o carte etc. Echipă volantă = echipă mobilă care se deplasează cu ușurință, dintr-un loc de muncă în altul, după nevoie. Bibliotecă volantă = fond de cărți aparținând unei biblioteci și împrumutat unei instituții pentru folosință temporară. ♦ (Rar) Care poate zbura; care se poate menține în aer. – Din fr. volant.

VOLANT¹, volanți, s. m. 1. Piesă mare în formă de roată, de obicei foarte grea, montată pe arborele unor mașini și servind ca element de reglare a mișcării și de uniformizare a turației. 2. Piesă complexă din mecanismul mașinilor bătătoare în industria textilă, care, printr-o învîrtire rapidă în interiorul unui înveliș, scarmănă bumbacul presat de valțul de alimentare.

VOLANT², -Ă, volanți, -te, adj. (În opoziție cu fix) Desprins de o unitate, detașabil; mobil. Tîrg volant. ▭ Foaie volantă = tipăritură pe o singură parte a hîrtiei care se difuzează în public ca afișe, manifeste etc.; filă detașată dintr-un caiet, dintr-o carte etc. Peste patru zile apărea în foi volante, ce se distribuiau pe strade, un lung manifest. VLAHUȚĂ, O. A. 222. Geniul din Pitești... nu scrie în cărți sau în foi periodice; el scrie în foi volante. CARAGIALE, O. III 208. Echipă volantă = echipă mobilă care se deplasează cu ușurință dintr-un loc de muncă în altul, după nevoi. În campania electorală, teatrele au participat cu succes la munca de agitație În rîndul maselor muncitoare, deplasînd echipe volante de actori în întreprinderi, la sate, în gospodării colective. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 1/1. Bibliotecă volantă = fond de cărți aparținînd unei biblioteci publice și împrumutat unei instituții pentru folosință temporară.

VOLANT s.m. 1. (Tehn.) Roată grea, de dimensiuni mari, servind la uniformizarea și regularizarea mersului unei mașini. 2. (Text.) Piesă complexă din mecanismul unei mașini bătătoare, care printr-o învîrtire rapidă scarmănă bumbacul presat la valțul de alimentare. [Pl. -nți, (s.n.) -nte, -nturi. / < fr. volant].

VOLANT, -Ă adj. (Rar) Care poate zbura; care se poate menține în aer. ♦ (Spec.) Care se poate mișca, deplasa după voie; mobil, desprins. ◊ Foaie volantă = foaie de hîrtie scrisă sau tipărită care se difuzează ca manifest; bibliotecă volantă = fond de cărți aparținînd unei biblioteci publice și împrumutat temporar unei instituții, unei unități etc. [< fr. volant < voler – a zbura].

VOLANT¹ s. m. 1. roată grea care servește la uniformizarea și regularizarea mersului unei mașini. 2. (text.) piesă complexă din mecanismul unei mașini bătătoare, care printr-o învârtire rapidă scarmănă bumbacul presat la valțul de alimentare. (< fr. volant)

VOLANT², -Ă adj. 1. care poate zbura; care se poate menține în aer. ◊ (spec.) care se poate mișca, deplasa după voie; mobil. ♦ bibliotecă ~ă = fond de cărți aparținând unei biblioteci publice și împrumutat temporar unei instituții, unități etc. 2. desprins; detașabil. ♦ foaie ~ă = foaie de hârtie scrisă sau tipărită care se difuzează ca manifest. (< fr. volant)

VOLANT¹ ~tă (~ți, ~te) 1) Care se deplasează dintr-un loc în altul (în funcție de necesități); caracterizat prin mobilitate. Echipă ~tă. ◊ Bibliotecă ~tă fond de cărți al unei biblioteci pus temporar la dispoziția unei instituții. 2) Care durează puțin timp; de scurtă durată. ◊ (Adunare) ~tă adunare de lucru pentru soluționarea unor chestiuni urgente. 3) Care nu se încadrează într-un întreg; detașat de întreg. ◊ Foaie ~tă a) apel cu conținut politic urmărind scopuri de agitație; proclamație; b) foaie detașabilă dintr-o carte sau dintr-un caiet. /<fr. volant

VOLANT² ~ți m. 1) Roată cu jantă masivă care se fixează pe arborele unei mașini pentru a-i uniformiza turația. 2) Piesă complexă a unei mașini bătătoare, folosită la scărmănarea bumbacului. /<fr. volant

volant n. foaie volantă, foaie izolată de hârtie.

*volánt, -ă adj. (fr. volant, d. voler, a zbura; lat. volare, part. prez. volans, volantis. V. volatil). Necusut, liber, care nu se ține de alte foĭ: foaĭe volantă. Care se răpede în coace și’n colo p. a liniști un teritoriŭ: coloane (de trupe) volante. S. n. (și volan), pl. e. Roată mare și grea care, la o mașină, păstrează uniformitatea mișcăriĭ (pop. tuturigă). V. tîrcol.

volant¹ adj. m., pl. volanți; f. volantă, pl. volante

volant² s. m., pl. volanți

volant¹ adj. m., pl. volanți; f. volantă, pl. volante

volant² s. m., pl. volanți

volant adj. m., pl. volanți; f. sg. volantă, pl. volante

volant s. m., pl. volanți

VOLANT adj. 1. mobil. (Serviciu ~; bibliotecă ~.) 2. detașabil. (Foaie ~.)

VOLANT adj. 1. mobil. (Serviciu ~; bibliotecă ~.) 2. detașabil. (Foaie ~.)

MATERIAL VOLANT material destinat zborului.

volant, volanți s. m. (intl., înv.) membru al brigăzii de poliție „Fulger” conduse de comisarul Alimănescu după instaurarea regimului comunist, specializată în lichidarea rapidă, fără arestare și condamnare, a marilor infractori bucureșteni.