OCAZIE, ocazii, s. f. 1. Situație, împrejurare care provoacă, permite sau ușurează săvârșirea unei acțiuni; prilej, moment favorabil. ◊ De ocazie = a) loc. adj. potrivit numai pentru o anumită împrejurare; deosebit, de circumstanță; b) loc. adj. și adv. (ivit) întâmplător; cumpărat sau vândut din întâmplare (și de obicei avantajos). ◊ Loc. vb. A da ocazie la (sau, înv., de)... = a da loc, a ocaziona, a prilejui. ◊ Expr. Cu altă ocazie = cu alt prilej, altă dată. ♦ Eveniment deosebit, festivitate. 2. (Concr.) Mijloc de transport, de obicei găsit din întâmplare. [Var.: (înv.) ocaziune s. f.] – Din fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio, -onis.

ocazie sf [At: (a. 1803) FURNICĂ, I. C. 223 / V: (înv) ~iune, ~ion sn, ucazion sn / E: fr occasion, ger Okasion, lat occasio, -onis] 1 Prilej. 2 (Îla) De ~ Potrivit pentru o anumită împrejurare. 3-4 (Îlav) De ~ (Ivit) Întâmplător. 5-6 (Îal) Cumpărat sau vândut din întâmplare (în mod avantajos). 7 (Îlv) A da ~ (sau ~ii) (la sau, înv, de) A prilejui. 8 Festivitate. 9 (Olt; Mun; ccr) Mijloc de transport găsit din întâmplare.

OCAZIE, ocazii, s. f. 1. Situație, împrejurare care provoacă, permite sau ușurează săvârșirea unei acțiuni; prilej, moment favorabil. ◊ De ocazie = a) loc. adj. potrivit numai pentru o anumită împrejurare; deosebit, de circumstanță; b) loc. adj. și adv. (ivit) întâmplător; cumpărat sau vândut din întâmplare (și de obicei avantajos). ◊ Loc. vb. A da ocazie la (sau, înv., de)... = a da loc, a ocaziona, a prilejui. ◊ Expr. Cu altă ocazie = cu alt prilej, altă dată. ♦ Eveniment deosebit, festivitate. 2. (Concr.) Mijloc de locomoție, de obicei găsit din întâmplare. [Var.: (înv.) ocaziune s. f.] – Din fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio, -onis.

OCAZIE, ocazii, s. f. Împrejurare care provoacă, permite sau ușurează săvîrșirea unei acțiuni; prilej, moment favorabil. V. circumstanță. Crezu că e cea mai bună ocazie să vorbească de el. VLAHUȚĂ, O. A. III 70. Sint sigur că oștirea romînă... în orice ocazie ar da un exemplu de curaj. BOLINTINEANU, O. 427. Revolta aștepta numai o ocazie ca să izbucnească. BĂLCESCU, O. I 19. ◊ Loc. adj. De ocazie = a) potrivit numai pentru o anumită împrejurare; nefiresc, artificial, de circumstanță. Nu voia să puie în romanul lui țărani de ocazie și de teatru. VLAHUȚĂ, O. A. III 57; b) care se vinde (sau se cumpără) din întîmplare, de obicei în mod avantajos. Bicicletă de ocazie. ◊ Expr. La (o) ocazie (sau la ocazii) = cu prilejul unor evenimente deosebite (în special al unor festivități). Cîntat-am, la ocazii, așa precum se cîntă. MACEDONSKI, O. I 44. Cu altă ocazie = cu alt prilej, altă dată. A da ocazie la (sau învechit de)... = a provoca, a prilejui. Aceste primblări... da ocazie de multe bănuiele. NEGRUZZI, S. I 107. – Variantă: (învechit) ocaziune (ANGHEL-IOSIF, C. M. II 11, ODOBESCU, S. III 11, GHICA, A. 766, ȘEZ. I 282) s. f.

OCAZIE s.f. Fenomen sau moment (ivit întîmplător) favorabil sau oportun pentru ceva; prilej, împrejurare. ◊ De ocazie = a) de circumstanță, (ivit) întîmplător; b) uzat, vîndut cu preț redus; a da ocazia = a ocaziona. [Gen. -iei, var. ocaziune s.f. / cf. fr. occasion, lat. occasio].

OCAZIE s. f. 1. situație, moment favorabil sau oportun pentru ceva; prilej, împrejurare. ♦ de ~ = a) de circumstanță, (ivit) întâmplător; b) uzat, vândut cu preț redus. a da ă = a ocaziona. 2. mijloc de locomoție, vehicul ivit din întâmplare. (< fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio)

OCAZIE ~i f. 1) Situație favorabilă; circumstanță avantajoasă; moment oportun; prilej. 2) Eveniment festiv; festivitate. 3) pop. Mijloc de transport găsit la întâmplare. A venit cu o ~. [G.-D. ocaziei; Sil. -zi-e] /<fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio, ~onis

ocazion sn vz ocazie

ocaziune sf vz ocazie

OCAZIUNE s.f. v. ocazie.

ocazi(un)e f. 1. prilej, împrejurare favorabilă: profitați de ocaziune; 2. împrejurare oarecare: a arătat curaj în sute de ocaziuni; 3. cauză: ocaziune de ceartă; la ocaziune, când se prezintă momentul favorabil; de ocaziune, care nu mai e nou și se vinde mai eftin.

*ocaziúne f. (lat. oc-cásio, -ónis, d. casus, caz, și cádere, casum, a cădea). Împrejurare favorabilă, prilej: a profita de ocaziune. Împrejurare, întîmplare, prilej: el s’a distins cu ocaziunea luăriĭ Plevneĭ. Cauză, subĭect, prilej: ocaziune de proces, de ceartă. La ocaziune, cu vre-o ocaziune, la momentu favorabil. Lucru, marfă de ocaziune, marfă maĭ veche (dar încă bună) și ĭeftină pe care o cumperĭ la ocaziune. – Ob. ocázie (rut. rus. okáziĭa). V. conjunctură.

ocazie (desp. -zi-e) s. f., art. ocazia (desp. -zi-a), g.-d. art. ocaziei; pl. ocazii, art. ocaziile (desp. -zi-i-)

ocazie (-zi-e) s. f., art. ocazia (-zi-a), g.-d. art. ocaziei; pl. ocazii, art. ocaziile (-zi-i-)

ocazie s. f. (sil. -zi-e), art. ocazia (sil. -zi-a), g.-d. art. ocaziei; pl. ocazii, art. ocaziile (sil.-zi-i-)

ocazie

ocazie.

OCAZIE s. 1. prilej, (înv. și reg.) pont, (înv.) ceas, zăman. (Așteaptă o ~ potrivită.) 2. v. împrejurare. 3. v. prilej. 4. motiv, pretext, pricină, prilej, (înv. și reg.) pofidă, (înv.) pricinuire, (înv., în Transilv.) podoimă. (Caută ~ de ceartă.)

OCAZIE s. 1. prilej, (înv. și reg.) pont, (înv.) ceas, zăman. (Așteaptă o ~ potrivită.) 2. circumstanță, ipostază, împrejurare, moment, prilej, situație. (O ~ fericită.) 3. împrejurare, întîmplare, prilej. (~ a făcut ca...) 4. motiv, pretext, pricină, prilej, (înv. și reg.) pofidă, (înv.) pricinuire, (înv., în Transilv.) podoimă. (Caută ~ de ceartă.)

ocazie, ocazii s. f. vehicul care transportă autostopiști