voátră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. voátrei; pl. voátre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VÓTRU, VOÁTRĂ, votri, voatre, s. m. și f. 1. (Reg.) Persoană care mijlocește o căsătorie. 2. (Înv.) Codoș, proxenet. – Cf. sl. vŭtrĩ, votrĩ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

VÓTRU s. v. codoș, mijlocitor, pețitor, proxenet.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vótru (-ri), s. m. – 1. Codoș, proxenet. – 2. (Trans.) Pețitor. – Var. Mold. hotru, Banat motru și der. Origine incertă. Pare să depindă de sb. motriti „a privi”, dar rezultatele rom. nu sînt clare. Legătura cu sl. votrĭ „fierar”Tiktin) nu pare mai convingătoare. Poate metateza lui *vrotu (vrut) ‹ a vrea, cf. vruță „codoașă”. – Der. votri, vb. (a codoși; Mold., a critica, a insulta; Trans., a aranja o căsătorie); votrie (var. votrenie), s. f. (codoșlîc). Cf. Iordan, BF, IX, 122.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

vótru s. m. (sil. -tru), art. vótrul; pl. votri, art. vótrii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink