voyeurism [vwajæ’rism] s.n. (psih.) Preferință sexuală constînd în obținerea plăcerii prin simpla privire, fără a fi văzut, a unui act sexual sau a unei scene erotice. • și voaierism s.n. /<fr. voyeurisme.

voaiorism sns [At: MDA ms / P: voa-io~ / E: fr voyeurisme] (Psh; Psa) Deviație sexuală în care plăcerea este obținută din vizionarea pe ascuns a scenelor erotice.

voaierism s.n. v. voyeurism.

VOAIERISM s. n. 1. perversiune constând în obținerea plăcerii sexuale prin simpla privire a unui act sexual realizat de către un cuplu; scoptofilie. 2. (p. ext.) curiozitate, interes. (< fr. voyeurisme)

voyerism s. (franțuzism) Comportare de voyeur; curiozitate, interes ◊ „E limpede că ne aflăm în plină fanta-știință, în science-fiction, numai că pe Mihnea Gheorghiu nu-l interesează o asemenea incursiune decât pretextual, țelul său fiind superior, mai vast. (Ceea ce nu înseamnă că, implicit, scenaristul n-ar măsura și n-ar sublinia, cu o ironică voluptate, tocmai componentele și dimensiunile mult schimbate ale fanteziei actuale, puternic influențate, dominate chiar, de acest fenomen contemporan al voyerismului colectiv, care e cinematograful și mai ales televiziunea.) Mihnea Gheorghiu își exploatează excelenta idee fanta-științifică în sensul unei discuții în jurul condiției umane.” R.l. 23 VI 75 p. 2. ◊ „Scene de voaiorism, crime pasionale [...] iată câteva trăsături ale operei lui Gabrea.” R.lit. 4546/94 p. 1 [pron. și scris și voaiörism] (DMN 1968)

+voyeurism [voyeur pron. fr. vŭaĭör] s. n.

voaierism s. n.