vivisecție sf [At: CONTA, O. F, 44 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr vivisection, ger Vivisektion] 1 Disecare a unui animal viu, în scopuri științifice Si: vivisecționare. 2 (Fig) Analiză minuțioasă.

vivisecție s.f. Disecție a unui animal viu în scopuri științifice. ◊ Fig. Analiză minuțioasă a unei opere literare, a unui fenomen social etc. • pl. -ii. g.-d. -iei. și (înv.) vivisecțiune s.f. /<fr. vivisection; cf. lat. vīvus „viu”, sectĭo, -onis „tăiere”.

VIVISECȚIE, vivisecții, s. f. Disecție făcută pe un animal viu (pentru a studia un fenomen fiziologic). – Variantă: (învechit) vivisecțiune (CARAGIALE, N. F. 96) s. f.

VIVISECȚIE s.f. Disecție, operație, experiență făcută pe un animal viu în scopuri științifice. [Gen. -iei, var. vivisecțiune s.f. / fr. vivisection, cf. lat. vivus – viu, sectio – tăiere].

VIVISECȚIE s. f. disecție, experiență pe un animal viu în scopuri științifice. (< fr. vivisection)

VIVISECȚIE ~i f. Intervenție chirurgicală făcută pe un animal viu, în scopuri experimentale. [G.-D. vivisecției] /<fr. vivisection

vivisecțiune sf vz vivisecție

vivisecțiune s.f. v. vivisecție.

VIVISECȚIUNE s.f. v. vivisecție.

vivisecțiune f. disecarea animalelor vii spre a face experiențe științifice.

*vivisecțiúne f. (d. lat vivus, viŭ, și secțiune, tăĭere). Disecarea animalelor viĭ p. studiu unor fenomene fiziologice: omuluĭ civilizat îĭ repugnă vivisecțiunea.

vivisecție (desp. -ți-e) s. f., art. vivisecția (desp. -ți-a), g.-d. art. vivisecției; pl. vivisecții, art. vivisecțiile (desp. -ți-i-)

vivisecție (-ți-e) s. f., art. vivisecția (-ți-a), g.-d. art. vivisecției; pl. vivisecții, art. vivisecțiile (-ți-i-)

vivisecție s. f. (sil. -ți-e), art. vivisecția (sil. -ți-a), g.-d. art. vivisecției; pl. vivisecții, art. vivisecțiile (sil. -ți-i-)

vivisecție