VITUPERÁȚIE, vituperații, s. f. (Livr.) Blamare, defăimare, denigrare. – Din fr. vitupération.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

VITUPERÁȚIE s.f. (Liv.) Vituperare; critică violentă, defăimare; dezaprobare, blam. [Gen. -iei. / < fr. vitupération].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VITUPERÁȚIE s. f. vituperare. (< fr. vitupération)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

vituperáție s. f. (sil. -ți-e), art. vituperáția (sil. -ți-a), g.-d. art. vituperáției; pl. vituperáții, art. vituperáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink