VITR(O)/VITREO- elem. „sticlă”. ◊ „(corp) vitros”. (< fr. vitr(o)-, vitréo-, cf. lat. vitrum)

vitro în loc. adv. lat. in vitro (biol.) Într-un mediu artificial, în laborator ◊ „Numărul copiilor născuți în lumea întreagă prin procedeul «in vitro» se ridică la opt, cei de acum fiind primii gemeni: un băiat și o fetiță [...] Cei doi «gemeni-eprubetă» și mama sunt în prezent într-o stare excelentă.” Sc. 9 VI 81 p. 3. ◊ „Vedeta congresului de la Monte Carlo [...] privind sterilitatea s-a dovedit a fi, fără dubii, fecundația «in vitro», tehnică modernă ce cunoaște o răspândire vertiginoasă și care promite să detroneze majoritatea celorlalte mijloace de luptă împotriva nefertilității. După mai mulți ani de la nașterea primului «bebe-eprubetă» [...] sunt astăzi în lume peste 1000 de copii care au văzut în același mod lumina zilei.” R.l. 3 X 84 p. 6; v. și implanta

IN VITRO loc. adj. și adv. (În legătură cu modul de experimentare a unui proces fiziologic, biofizic etc.) În afara organismului viu; în laborator. – Loc. lat.

in vitro av [At: DN³ / E: lat in vitro) (În legătură cu desfășurarea unui proces biologic) 1 În afara organismului viu. 2 În laborator.

IN VITRO adv. (În legătură cu modul de experimentare a unui proces fiziologic, biofizic etc.) În afara organismului viu; în laborator. – Loc. lat.

IN VITRO loc. adv. (Despre felul experimentării unui proces biologic) În afara organismului. [< lat. in vitro].

IN VITRO loc. adv. (despre un proces biologic) reprodus experimental în afara organismului. (< lat. in vitro, în sticlă)

vitro (in ~) (lat.) (desp. vi-tro) loc. adj., loc. adv. (fertilizare ~, a fertiliza ~)

!in vitro (lat.) (vi-tro) loc. adj., loc. adv.

in vitro loc. adv.

IN VITRO (loc. lat. „în sticlă”) adverbial (în legătură cu felul experimentării unui proces biochimic sau fiziologic) în afara organismului. Asemenea experiențe permit cercetarea unor fenomene care nu pot fi studiate în organism (ex. culturile de celule, efectul mutagen al unei substanțe chimice, fecundația etc.).