VITICULTURĂ, viticulturi, s. f. Cultura viței-de-vie. ♦ Știință care se ocupă de cultura viței-de-vie. – Din fr. viticulture.

viticultură sf [At: LM / V: (reg) viți~ / Pl: ~ri / E: fr viticulture] 1 Cultura viței de vie Si: (asr) vierit¹ (2), (înv) vierie (2). 2 Știință care se ocupă cu studiul metodelor de cultivare a viței de vie în vederea producerii strugurilor și a vinurilor de calitate superioară Si: (rar) vinicultură (2).

viticultură s.f. (Ramură a agriculturii care se ocupă de) cultura viței-de-vie și producerea materialului săditor; vinicultură. • /<fr. viticulture; cf. lat. vītis, -is „viță-de-vie”, cultūra, -ae „cultură”.

VITICULTURĂ, viticulturi, s. f. Cultura viței de vie. ♦ Știință care se ocupă de cultivarea viței de vie. – Din fr. viticulture.

VITICULTURĂ, viticulturi, s. f. Cultura, cultivarea viței de vie; știință care se ocupă cu această cultură.

VITICULTURĂ s.f. Ramură a agronomiei care se ocupă cu cultura viței de vie. ♦ Ramură a producției agricole care cuprinde cultura viței de vie. [< fr. viticulture, cf. lat. vitis – viță de vie, cultura – cultură].

VITICULTURĂ s. f. 1. cultura viței de vie. 2. știință care studiază cultura viței de vie. (< fr. viticulture)

VITICULTURĂ f. Ramură a agriculturii care se ocupă cu creșterea viței de vie. [G.-D. viticulturii] /<fr. viticulture

viticultură f. cultura viei.

*viticultúră f., pl. ĭ (lat. vitis, viță, și cultura, cultură). Cultura vițeĭ de vie.

vițicultură sf vz viticultură

viticultură s. f., g.-d. art. viticulturii

viticultură s. f., g.-d. art. viticulturii

viticultură s. f. → cultură

VITI- „viță, vie”. ◊ L. vitis „viță de vie” > fr. viti-, it. id., engl. id. > rom. viti-. □ ~col (v. -col₁), adj., relativ la cultura viței de vie; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., persoană care se ocupă cu cultura viței de vie; ~cultură (v. -cultură), s. f., disciplină care se ocupă cu cultura viței de vie; sin. vinicultură.