2 intrări
35 de definiții
din care- explicative (23)
- morfologice (5)
- relaționale (7)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VIȚIAT, -Ă adj. v. viciat.
VIȚIAT, -Ă adj. v. viciat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
VIȚIAT, -Ă adj. v. viciat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vițiat, ~ă a vz viciat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vițiat, -ă adj. v. viciat.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
vițiat a. stricat: aer vițiat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VICIA, viciez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera puritatea aerului. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) corupe, a (se) deprava. 2. (Jur.) A face ca un act, o clauză etc. să fie nule, defectuoase. [Pr.: -ci-a] – Din fr. vicier.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VICIA, viciez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera puritatea aerului. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) corupe, a (se) deprava. 2. (Jur.) A face ca un act, o clauză etc. să fie nule, defectuoase. [Pr.: -ci-a] – Din fr. vicier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
VICIAT, -Ă, viciați, -te, adj. 1. (Despre aer) Devenit impropriu pentru respirație; stricat, infectat, alterat. ♦ Fig. Depravat, desfrânat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii). [Pr.: -ci-at. – Var.: (înv.) vițiat, -ă adj.] – V. vicia.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vicia [At: COSTINESCU / P: ~ci-a / V: (înv) viția / Pzi: ~iez / E: fr vicier, lat vitiare] 1 vt A altera puritatea aerului (dintr-un spațiu închis) cu mirosuri neplăcute, cu bioxid de carbon provenit din respirație etc. 2 vt A face ca aerul din mediul înconjurător să devină nociv prin emanații chimice, prin emisii radioactive etc. Si: a polua. 3 vt A deteriora (1). 4 vr (D. aer) A deveni greu respirabil sau nociv din cauza mirosurilor neplăcute, a emanațiilor chimice, a emisiilor radioactive etc. 6 vt (Fig) A face să se abată de la linia moralității, a corectitudinii etc. Si: a corupe (6), a perverti, a strica. 7 vtf (Fig) A face să-și piardă din valoare. 8 vt (Jur) A face ca un act, o clauză etc. să devină defectuoase (determinând anularea).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
viciat, ~ă a [At: CONTEMPORANUL, I, 171 / P: ~ci-at / V: (înv) viți~ / Pl: ~ați, ~e / E: vicia] 1 (D. aer) Care este încărcat cu miresme neplăcute sau cu bioxid de carbon (provenit din respirație) Si: stricat, (pop) nădufos. 2 (D. aer) Încărcat de noxe Si: poluat. 3 (Pex) Impur (din punctul de vedere al compoziției chimice). 4 (D. oameni) Care este corupt moralmente Si: corupt2 (6), desfrânat (7), depravat. 5 (D. oameni) Care predispune de viciu (1). 6 (D. oameni) Care denotă imoralitate. 7 Vicios (7). 8 (Jur; d. acte, dispoziții etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii de formă).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
viția v vz vicia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vicia vb. I. tr. 1 (compl. indică aerul din spații închise sau din mediul înconjurător) A altera cu mirosuri neplăcute, cu dioxid de carbon provenit din respirație etc.; a face să devină nociv prin emanații chimice, prin emisii radioactive etc.; a polua. ♦ (refl.; despre aer) A deveni greu respirabil sau nociv din cauza mirosurilor neplăcute, a emanațiilor chimice, a emisiilor radioactive etc. 2 (jur.) A altera substanța, a reduce valoarea de utilizare a probelor sau a lucrării; a altera manifestarea de voință a părților la încheierea actului juridic (determinînd anularea). 3 (compl. indică oameni, colectivități umane, mediul social sau însușiri, deprinderi etc. ale oamenilor) A face să se abată de la linia moralității, a corectitudinii sau a face să se transforme în rău; a corupe, a perverti, a strica. Dorința de avere viciază comportarea oamenilor. 4 Fig. A face să se deterioreze, să se strice. O oarecare silă de artă viciază uneori poeme care încep admirabil (PERP.). • sil. -ci-a. prez.ind. -iez. și (înv.) viția vb. I. /<fr. vicier, lat. vitiare.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
viciat, -ă adj. 1 (despre aer) Care a devenit impropriu pentru respirație; stricat, infectat, alterat. ♦ Fig. Care este depravat, desfrînat, corupt. 2 (jur.; despre acte, dispoziții etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii de procedură, a unor greșeli, imperfecțiuni în redactare etc.). • sil. -ci-at. și (înv.) vițiat, -ă adj. /v. vicia.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
viția vb. I. v. vicia.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VICIAT, -Ă, viciați, -te, adj. 1. (Despre aer) Devenit impropriu pentru respirație; stricat, infectat, alterat. ♦ Fig. Depravat, desfrânat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții, etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii). [Pr.: -ci-at. – Var.: (înv.) vițiat, -ă adj.] – V. vicia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
VICIA, videz, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la aer) A strica, a face dăunător pentru respirație. ♦ Fig. A corupe, a deprava, a strica. Lenea viciază moravurile. 2. (Jur., cu privire la acte, dispoziții etc.) A face defectuos (prin nerespectarea anumitor reguli sau prescripții). – Pronunțat: -ci-a.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VICIAT, -Ă, viciați,-te, adj. 1. (Despre aer) încărcat cu mirosuri grele sau cu bioxidul de carbon provenit din respirație; stricat, infectat, alterat. ♦ Fig. Depravat, desfrînat, corupt, vicios. Oameni cu o mentalitate viciată. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/2. Prietenia ce încercase să mă păstreze cît mai departe de atmosfera viciată în care trăiau... robii din mahalaua cu nume rușinos. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 198. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Vicios. – Variantă: vițiat, -ă (ARDELEANU, D. 82) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VICIA vb. I. tr. 1. A strica aerul, a-l face impropriu pentru respirație. ♦ (Fig.) A corupe, a deprava. 2. (Jur.) A face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. [Pron. -ci-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. vicier, cf. lat. vitiare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VICIAT adj. 1. (Despre aer) Încărcat cu mirosuri grele; stricat, infectat. ♦ (Fig.) Depravat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Vicios. [Pron. -ci-at. / < vicia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VICIA vb. I. tr. 1. a strica aerul, a-l face impropriu pentru respirație. 2. (jur.) a face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. II. tr., refl. (fig.) a (se) corupe. (< fr. vicier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A VICIA ~ez tranz. 1) A face să se vicieze. 2) jur. (acte, clauze) A face să nu mai fie valabil. /<fr. vicier
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE VICIA mă ~ez intranz. 1) (despre aer) A deveni infect; a se face greu de respirat; a se strica. 2) fig. (despre persoane) A ajunge în stare de declin moral; a se corupe; a decădea; a degrada; a se declasa; a se degenera; a se perverti. /<fr. vicier
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vițià v. 1. a strica: a viția sângele; 2. Jur. a anula: cea mai mică omisiune poate viția un act.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*viciéz, V. vițiez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*vițiéz v. tr. (lat. vitiare, fr. vicier). Stric: aer vițiat. Jur. Fac nul, defectuos: cea maĭ mică omisiune poate viția un act. – Și viciez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vicia (a ~) (desp. -ci-a) vb., ind. prez. 1 sg. viciez (desp. -ci-ez), 3 viciază, 1 pl. viciem; conj. prez. 1 sg. să viciez, 3 să vicieze; ger. viciind (desp. -ci-ind)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vicia (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 viciază, 1 pl. viciem (-ci-em); ger. viciind (-ci-ind)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vicia vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. viciez, 3 sg. și pl. viciază, 1 pl. viciem (sil. -ci-em); ger. viciind (sil. -ci-ind)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vicia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. viciază, 1 pl. viciem, ger. viciind, part. viciat)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
vițiez, -țiază 3, -țieze 3 conj., -țiam 1 imp., -țiind ger., -țiere inf. s.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VICIA vb. 1. v. polua. 2. v. corupe.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VICIAT adj. v. vicios.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VICIAT adj. 1. v. poluat. 2. infect, împuțit, puturos, rău-mirositor, (livr.) fetid, pestilențial. (Aer ~.) 3. v. irespirabil.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VICIA vb. 1. a (se) altera, a (se) polua, a (se) strica. (Aerul din încăpere s-a ~.) 2. a (se) corupe, a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrîna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, (rar) a (se) dezmăța, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VICIAT adj. 1. alterat, poluat, stătut, stricat. (Un aer ~.) 2. infect, împuțit, puturos, rău-mirositor, (livr.) fetid, pestilențial. (Aer ~.) 3. greu, irespirabil, înăbușitor, încărcat, sufocant. (Atmosferă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
viciat adj. v. VICIOS.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A vicia ≠ a purifica
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: vi-ci-a
verb (VT211) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT211) Surse flexiune: IVO-III | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
vicia, viciezverb
-
- 1.1. A (se) corupe, a (se) deprava; a se declasa; a se degenera; a se perverti. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
- Lenea viciază moravurile. DLRLC
-
-
- 2. A face ca un act, o clauză etc. să fie nule, defectuoase. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- vicier DEX '09 DEX '98 DN
viciat, viciatăadjectiv
- 1. (Despre aer) Devenit impropriu pentru respirație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Corupt, depravat, desfrânat, vicios. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Oameni cu o mentalitate viciată. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/2. DLRLC
- Prietenia ce încercase să mă păstreze cît mai departe de atmosfera viciată în care trăiau... robii din mahalaua cu nume rușinos. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 198. DLRLC
-
-
- 2. (Despre acte, dispoziții etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii). DEX '09 DLRLC DNsinonime: vicios
etimologie:
- vicia DEX '09 DEX '98 DN