VITÉLUS s.n. Substanță de rezervă aflată în ouăle animalelor, din care se formează și se nutrește embrionul. ♦ Nume dat gălbenușului de ou sau numai bănuțului, care prin dezvoltare devine embrion. [Scris și vitellus. / < fr., lat. vitellus – gălbenuș de ou].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VIȚELÚȘ, vițeluși, s. m. Diminutiv al lui vițel. – Vițel + suf. -uș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

vițelúș s. m., pl. vițelúși
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink