12 definiții pentru vistier (s.m.), vistier (s.n.)   declinări

VISTIÉR, vistieri, s. m. (În Evul Mediu, în Țările Române) Titlu dat marelui dregător care avea în grijă tezaurul țării, repartizarea și încasarea dărilor; persoană care purta acest titlu; vistiernic. [Pr.: -ti-er] – Din lat. vestiarius.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

VISTIÉR, vistieri, s. m. (În evul mediu, în țările românești) Titlu dat marelui dregător care avea în sarcina sa administrarea financiară a țării și a vistieriei statului; persoană care purta acest titlu; vistiernic. [Pr.: -ti-er] – Din lat. vestiarius.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

vistiér (-ti-er) s. m., pl. vistiéri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VISTIÉR s. (IST.) vistiernic. (~ administra vistieria țării.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VISTIÉR s. v. (ist.) vistierie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VISTIÉR ~i m. (în Moldova și Muntenia medievală) Dregător de mare rang, având în grija sa vistieria statului, încasarea și repartizarea birului. [Sil. -ti-er] /<lat. vestiarius
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VISTIÉR1, vistiere, s. n. (Înv.) Vistierie. – Lat. lit. vestiarius.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

vistiér s. m. (sil. -ti-er), pl. vistiéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vistiér (-re), s. n. – Tezaur, vistierie. – Var. vist(i)er(iu). Mr. avisteare. Lat. vestĭārĭum, prin intermediul mgr. βεστιάρις, cf. sl. vistiarija; este cuvînt introdus de administrația bizantină. – Der. vistier (var. vister(nic), vistiernic), s. m. (boier de rangul întîi, tezaurar, administrator general al vistieriei și al finanțelor statului; vistier al doilea, boiernaș de rang inferior; ajutorul marelui vistier; vistier al treilea, boier de rang inferior, inspector de finanțe; în mănăstiri, administrator, econom); vist(i)erie, s. f. (tezaur; finanțe); visternicel, s. m. (funcționar, slujbaș la finanțe); visternicie, s. f. (slujba vistiernicului, trezorerie).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

vistier(nic) m. od. marele tezaurar, ministru de finanțe mai mare peste toți diecii de vistierie, având în sarcina sa izvodul țării, adunând dările și tributul pentru Poartă: fig. chiar moartea însăș e o părere și un vistiernic de vieți EM. [Slav. VISTĬIARĬ(NIKŬ), mai marele vistieriei].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

1) vistiár și (apoĭ) -iér și -tér m. (mgr. vestiáris, un fel de boĭer bizantin, probabil, la început, garderobieru împăratuluĭ, d. lat. vestiarius, negustor de haĭne; vsl. vistiĭarĭ. V. vestiar). Vechĭ. Marele tezaurar, ministru de finanțe (de care depindeaŭ ispravniciĭ). Une-orĭ lua parte la sfat, dar numaĭ ca să primească poruncile. – Și visternic, vistiernic (vsl. vistiĭarnikŭ). V. boĭer.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

2) vistiár și -iér n., pl. e (lat. vestiarium, dulap de haĭne, trecut pin [!] limba mgr. saŭ vsl. V. vestiar). Vechĭ. Tezaur, comoară, loc unde-s ascunse lucrurile prețioase. Fig. Vistieru bunătăților, comoara fericirilor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink