vișine² sm vz vișin¹

vișine¹ sf vz vișină¹

vișine s.m. v. vișin.

VIȘIN, vișini, s. m. Pom roditor din familia rozaceelor, cu frunze lucioase, dințate pe margine, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Prunus cerasus). ◊ Vișin sălbatic = vișinel (2). Vișin turcesc = arbust din familia rozaceelor, cu lemnul tare (utilizat la confecționarea lulelelor), cu frunzele plăcut mirositoare, folosite drept condiment, cu flori albe și cu fructe mici, negre, amărui (Prunus mahaleb). – Din vișină (derivat regresiv).

virșân sm vz vișin¹

virșână sf vz vișină

visăn sm vz vișin¹

visănă sf vz vișină

visân sm vz vișin¹

visână sf vz vișină¹

vișen sm vz vișin¹

vișenă sf vz vișină

vișin¹ sm [At: (a. 1670) URICARIUL XXV, 277 / V: (înv) ~șn, (reg) jiș~, virșân, visăn, visân, ~șen, ~e / Pl: ~i, (reg) ~șeni / E: drr vișină] 1 Pom fructifer din familia rozaceelor, cu frunze lucioase, dințate pe margine, cu flori albe, cultivat pentru fructele lui comestibile Si: (reg) vișinar (1) (Cerasus vulgaris). 2 (Îc) ~-sălbatic (sau ~-pitic) Arbust din familia rozaceelor, cu flori albe și fructe mici, sferice, roșii-purpurii, foarte acre Si: cireș-de-Bărăgan, cireș-pitic, vișinel (3) (Cerasus fruticosa). 3 (Îc) ~-turcesc Arbust din familia rozaceelor, cu lemnul tare (întrebuințat la confecționarea pipelor), cu frunze plăcut mirositoare (folosite drept condiment), cu flori albe și cu fructe mici, negre, amărui, necomestibile Si: mahaleb, (reg) antep (Prunus mahaleb).

vișin² s [At: DOSOFTEI, PS. 293/12 / V: (înv) ~ă sf / Pl: ? / E: mgr βύσιννος „de in” pcf βύσιννον „vișină”] (Înv) Țesătură fină de in, de cânepă sau de mătase.

vișină¹ [At: ST. LEX 174^v/2 / V: (reg) ji~, virșână, ~sănă, ~sână, ~șenă, ~ne, (îrg) ~șnă / Pl: ~ne, (pop) ~ni / E: bg вишна] 1 sf Fructul vișinului¹ (1), mic, rotund, cărnos, de culoare roșie întunecată, cu gust acrișor. 2 sf (Îs) ~ sălbatică Fructul vișinului¹(2)-sălbatic. 3 a (Mol; îs) Poamă ~ Varietate de struguri cu boabe mărunte, dese, acre, de culoare roșie. 4 sf (Reg; îe) A căuta în richită ~ne A căuta (ceva) în mod inutil.

vișină² sf vz vișin²

vișn sm vz vișin¹

vișnă sf vz vișină¹

vișin s.m. (bot.) Pom fructifer, din familia rozaceelor, cu frunzele lucioase, dințate, cu florile albe, cu fructele sferice de culoare roșie-închisă (Prunus cerasus). • Vișin sălbatic = vișinel (Prunus fructicosa). Vișin turcesc = arbust din familia rozaceelor, cu lemnul tare (folosit la confecționarea lulelelor), cu frunzele plăcut mirositoare, întrebuințate drept condiment, cu florile albe și cu fructele mici, negre, amărui (Prunus mahaleb); (reg.) vișinar. • pl. -i. și (reg.) vișine s.m. /de la vișină, prin derivare regresivă.

vișină s.f. (bot.) Fructul vișinului, sferic, cărnos, cusîmbure, de culoare roșu-închis (sau neagră) și cu gust acrișor. ◊ Vișină sălbatică = fructul vișinului. ◊ Compar. Gura micuță ca vișina coaptă (EMIN.). • pl. -e, (pop.) -i. /<bg. вишна.

VIȘIN, vișini, s. m. Pom roditor din familia rozaceelor, cu frunze lucioase, dințate pe margine, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Prunus cerasus). ◊ Vișin sălbatic = vișinel (2). Vișin turcesc = arbust din familia rozaceelor, cu lemnul tare (întrebuințat la confecționarea lulelelor), cu frunzele frumos mirositoare, întrebuințate drept condiment, cu flori albe și cu fructe mici, negre, amărui (Prunus mahaleb). – Din vișină (derivat regresiv).

VIȘEN s. m. v. Vișin.

VIȘENĂ s. f. v. vișină.

VIȘIN, vișini, s. m. Pom roditor din familia rozaceelor, cu frunze lucioase, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Prunus cerasus). Prin vișin vîntul în grădină, Cătind culcuș mai bate-abia Din aripi, și-n curînd s-alină. COȘBUC, P. II 50. Așa joacă tinerii, Cind înfloresc vișinii. TEODORESCU, P. P. 332. ◊ Compuse: vișin-sălbatic = vișinel (2); vișin-turcesc = arbust din familia rozaceelor, cu flori albe, cu fructe mici, negre, amărui, cu lemnul tare, întrebuințat la confecționarea lulelelor, cu frunzele, frumos mirositoare, întrebuințate ca condiment (Prunus mahaleb ). – Variantă: vișen (NEGRUZZI, S. I 96) s. m.

VIȘINĂ, vișine și vișini, s. f. Fructul vișinului, mic, rotund, cărnos, de culoare roșie, cu gust acrișor. Să-l găsească dumnealui dimineața, cînd o ieși în ceardac, să-și ieie dulceața de vișini. POPA, V. 9. Se prefăcu într-o floare roșie închisă ca vișina coaptă. EMINESCU, N. 17. – Compus: vișină-sălbatică = fructul vișinelului. – Variantă: vișenă (HODOȘ, P. P. 86) s. f.

VIȘIN ~i m. Pom fructifer cu frunze lucioase, dințate și cu flori albe, având fructe mici, rotunde, cărnoase, de culoare roșie și cu gust acrișor. ◊ ~ turcesc arbust cu flori albe și cu fructe mici, negre, amărui la gust, ale cărui frunze mirositoare se folosesc drept condiment, iar lemnul, pentru confecționarea lulelelor. ~ sălbatic. v. VIȘINEL. /Din vișină

VIȘINĂ ~e f. Fructul vișinului. Dulceață de ~e. [G.-D. vișinei] /<sl. višnja

vișin m. 1. cireș cu fructe acrișoare (Prunus cerasus); 2. (turcesc) arbust din al cărui lemn roșu, tare și plăcut mirositor, se fac bastoane și țigarete, iar cu frunzele-i se aromatizează vânatul (Prunus mahaleb). [V. vișină].

vișină f. fructul acrișor al vișinului. [Bulg. VIȘNĬ].

víșin m. (d. vișină). Un fel de cireș cu fructele acrișoare (prúnus cérasus orĭ cérasus vulgáris), originar din Asia Mică. E foarte cultivat la noĭ și crește și sălbatic. E întrebuințat la hotarele viilor, ca și salcîmu. Vișin turcesc, mălin.

víșină f., pl. e (sîrb. bg. rut. višnja, d. turc. [d. pers.] vișne, vișină). Fructu vișinuluĭ.

vișin s. m., pl. vișini

vișină s. f., g.-d. art. vișinei; pl. vișine

vișin s. m., pl. vișini

vișină s. f., g.-d. art. vișinei; pl. vișine

vișin s. m., pl. vișini

vișină s. f., g.-d. art. vișinei; pl. vișine

vișină, pl. vișine

VIȘIN s. (BOT.) vișin-sălbatic (Prunus fructicosa) = vișinel, cireș-de-Bărăgan, cireș-pitic; vișin turcesc (Prunus mahaleb) = mahaleb, (reg.) antep, mălin.

VIȘINĂ-DE-MUNTE s. v. sisinei.

VIȘIN s. (BOT.) vișin-sălbatic (Prunus fructicosa) = vișinel, cireș-de-Bărăgan, cireș-pitic; vișin turcesc (Prunus mahaleb) = mahaleb, (reg.) antep, mălin.

vișină-de-munte s. v. SISINEI.

vișină (-ne), s. f. – Fruct sferic, cărnos și acrișor. – Mr., megl. vișină. Tc. (per.) vișne (Pascu, II, 174; Lokotsch 2164; Ronzevalle 170), prin intermediul sl. (bg., sb.) višnja (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Miklosich, Fremdw., 136; Cihac, II, 459; Conev 48; Graur, BL, VI, 172), cf. ngr. βίσσινον (Diez, I, 445; REW 1433), alb. višjë, it. visciola. – Der. vișin, s. m. (pom roditor care face vișine, Prunus ceraseus); vișinel, s. m. (porumbar, Prunus chamaecerasus); vișinea (var. vișinică), s. f. (porumbea); vișiniu, adj. (de culoarea vișinei coapte), cf. ngr. βισινύς; vișinet, s. f. (livadă de vișini); vișinap (var. vișinab, vișinată), s. n., din tc., per. vișinab (Șeineanu, II, 378; Ronzevalle 170), cf. ngr. βισσινάδα, bg. višinab.

Prunus cerasus L., « Vișin ». Specie care înflorește primăvara. Flori albe, caliciul cu 5 sepale verzi, corolă cu 5 petale. Frunze de la eliptice la ovoide, lungi pînă la 8 cm, verzi, glabre, lucioase, dințate, cu pețioli cca 4 cm lungime, fără sau rar cu glandule. Arbore pînă la 10 m înălțime, cu scoarță neagră. Fructe, drupe globuloase, roșii-închis, comestibile.

Prunus glandulosa Thunb., « Vișin japonez ». Specie care înflorește primăvara. Flori albe sau roz, cîte 2-3 în fascicule. Frunze ovate, pînă la 9 cm lungime, lanceolate. Arbust, 1,5 m înălțime. Fructe roșii, mici.

Prunus mahaleb L., « Vișin turcesc ». Specie care înflorește primăvara. Flori mici, albe, plăcut mirositoare (corolă cu 5 petale alungit-eliptice, întregi). Frunze mici, rotund-ovate, plane, glabre, lucitoare, pe partea inferioară pubescente, verzi, pețiolate, fin-dentate pe margini. Arbore pînă la 10 m înălțime, rar arbust, cu scoarță lucioasă, brună, neagră. Fructe, drupe negre, sferice, mici, amare.