VÍRGA subst. (Met.) Fenomen constând în evaporarea ploii înainte de a atinge solul, întâlnit mai ales în zonele montane. – Din lat., fr. virga.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de oprocopiuc | Greșeală de tipar | Permalink

VÍRGA¹ s. f. semn din muzica gregoriană, derivat din accentul grav latin. (< lat. virga)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

VÍRGA² s. n. (met.) fenomen în evaporarea ploii înainte de a ajunge la pământ, în zonele montane. (< lat., fr. virga)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

VÍRGA s.f. (Muz.) Semn din muzica gregoriană, derivat din accentul grav latin. [< it., lat. virga].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

VÍRGA s.n. Picături de apă care cad din nori sub forma unor fâșii, evaporându-se până la pământ. [< fr., lat. virga].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

vírga s. n.
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink