opțiuni
  • info
4 intrări
20 de definiții

Explicative DEX

vir4 sn [At: DN3 / Pl: ? / E: nct] (Mrn) Corecție care se introduce în calculele tragerilor artileriei navale.

vir1 sm [At: HELIADE, O.2 IV, 524 / Pl: ~i / E: lat vir] (Ltî) Bărbat (valoros).

vir3 sn [At: ARVINTE TERM. 115 / Pl: ? / E: ucr вир „vârtej, bulboană”] (Buc; îs) ~ul apei Firul apei.

vir2 sn [At: JAHRESBER. III, 330 / Pl: ~uri / E: srb vir] 1 (Ban) Vârtej de apă. 2 (Reg) Loc prielnic pentru prins pește.

vir3 s.n. (reg.) Vîrtej. • pl. -uri. /<ucr. вір „vîrtej, bulboană”.

vir2- Elem. de compunere „virus, virotic”. • și viro-, viruso-. /<fr. vir(o)-, viruso-; cf. lat. vīrus, -i „venin, otravă”.

vir1- Elem. de compunere „bărbat”. • /<fr. vir-; cf. lat. vir, -i.

VIR s.n. (Mar.) Corecție care se introduce în calculele tragerilor artileriei navale. [Et. incertă].

VIR1-, -VIR elem. „bărbat”. (< fr. vir-, -vir, cf. lat. vir)

vir n., pl. urĭ (sîrb. vir, V. viroagă). Ban. Anafor, vîrtej în rîŭ.

viro- v. vir2-.

VIR2(O)-/VIRUSO- elem. „virus, virotic”. (< fr. vir/o/-, viruso-, cf. lat. virus, venin)

VIRUSO- elem. vir2(o)-.

Ortografice DOOM

vir s. n., pl. viruri

Etimologice

vir (-ruri), s. n. – Ochi de apă, bulboană. Sb., bg. vir (Cihac, II, 455; Pascu, Arch. Rom., VI, 231). În Banat. – Der. viroagă (var. iroagă), s. f. (pîrîu, vîlcea), cu suf. -og.

Jargon

VIR-, v. VIRO-. □ ~emie (v. -emie), s. f., prezență a unui virus în sînge.

VIRO- „virus, viral, virotic”. ◊ L. virus „venin, otravă” > fr. viro-, engl. id. > rom. viro-. □ ~fite (v. -fit), s. f. pl., afanobionte*; ~forie (v. -forie), s. f., mecanism de purtare a unor virusuri adsorbite la suprafața unor microbi; ~id (v. -id), s. m., agent infecțios subviral, format dintr-o moleculă de acid ribonucleic, lipsită de înveliș proteic; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul virusurilor; sin. virusologie.

VIRUSO- „ virus, viral”. ◊ L. virus „otravă, venin” > fr. viruso- > rom. viruso-. □ ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în virusologie; ~logie (v. -logie1), s. f., virologie*.

Sinonime

VIR s. v. bulboacă, bulboană, ochi, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.

vir s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. OCHI. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ.

Intrare: vir (diverse)
vir2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vir
  • virul
  • viru‑
plural
  • viri
  • virii
genitiv-dativ singular
  • vir
  • virului
plural
  • viri
  • virilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: vir (mar.)
vir1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vir
  • virul
  • viru‑
plural
  • viruri
  • virurile
genitiv-dativ singular
  • vir
  • virului
plural
  • viruri
  • virurilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: vir (pref., bărbat)
vir3 (afix) element de compunere
afix (I7)
  • vir
Intrare: viro
prefix (I7-P)
  • viro
prefix (I7-P)
  • viruso
vir3 (afix) element de compunere
afix (I7)
  • vir
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vir, virurisubstantiv neutru

  • 1. marină Corecție care se introduce în calculele tragerilor artileriei navale. DN
etimologie:

virelement de compunere

  • 1. Element de compunere cu semnificația „bărbat”. MDN '00
etimologie:

viroelement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „virus, virotic”. DEXI MDN '00 DETS
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „vir” (31 clipuri)
Clipul 1 / 31