VIOLENTARE, violentări, s. f. Acțiunea de a violenta și rezultatul ei. [Pr.: vi-o-] – V. violenta.

violentare sf [At: CONSTANTINESCU, S. III, 38 / P: vi-o~ / Pl: ~tări / E: violenta] 1 Determinare a cuiva prin forță să acționeze într-un anumit fel Si: constrângere (1), forțare (1), silire. 2 Manifestare violentă (13). 3 (Spc; rar) Violare (7). 4 (Fig) Intervenție intenționată în realitatea sau în aspectul unui lucru, al unui fapt, al unui fenomen etc.

violentare s.f. Acțiunea de a violenta și rezultatul ei. • sil. vi-o-. pl. -ări. /v. violenta.

VIOLENTARE, violentări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a violenta și rezultatul ei. [Pr.: vi-o-] – V. violenta.

VIOLENTARE, violentări, s. f. Acțiunea de a violenta.

VIOLENTARE s.f. Acțiunea de a violenta și rezultatul ei; silire, siluire, forțare. [Pron. vi-o-. / < violenta].

VIOLENTA, violentez, vb. I. Tranz. A comite un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violenter.

violenta vt [At: SION, P. 423 / P: vi-o~ / Pzi: ~tez / E: fr violenter] (Liv) 1 A acționa cu violență asupra cuiva. 2 A comite un act de violență. 3 A determina pe cineva prin forță să acționeze într-un anumit fel Si: a constrânge, a forța (1). 4 (Spc; rar) A viola (6). 5 (Fig) A interveni intenționat în realitatea sau în aspectul unui lucru, al unui fapt, al unui fenomen etc. Si: a silui.

violenta vb. I. tr. A comite un act de violență împotriva unei persoane; a constrînge, a sili, a forța. • sil. vi-o-. prez.ind. -ez. /<fr. violenter.

VIOLENTA, violentez, vb. I. Tranz. (Livr.) A comite un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violenter.

VIOLENTA, violentez, vb. I. Tranz. A comite un act de violență; a constrînge, a sili, a forța.

VIOLENTA vb. I. tr. A săvîrși un act de violență; a constrînge, a sili, a forța. [Pron. vi-o-. / < fr. violenter].

VIOLENTA vb. tr. a săvârși un act de violență; a constrânge, a sili. (< fr. violenter)

A VIOLENTA ~ez tranz. A supune la ceva în mod violent; a trata cu violență; a forța. /<fr. violenter

violentà v. a constrânge, a silui.

*violentéz v. tr. (fr. violenter, d. violent, violent). Rar. Violez, siluĭesc (fig.): a violenta conștiințele.

violentare (desp. vi-o-) s. f., g.-d. art. violentării; pl. violentări

violentare (vi-o-) s. f., g.-d. art. violentării; pl. violentări

violentare s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. violentării; pl. violentări

violenta (a ~) (desp. vi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. violentez, 3 violentează; conj. prez. 1 sg. să violentez, 3 să violenteze

violenta (a ~) (vi-o-) vb., ind. prez. 3 violentează

violenta vb. (sil. vi-o-), ind. prez. 1 sg. violentez, 3 sg. și pl. violentează

VIOLENTARE s. v. constrângere, forțare, obligare, silire.

violentare s. v. CONSTRÎNGERE. FORȚARE. OBLIGARE. SILIRE.

VIOLENTA vb. v. constrânge, face, forța, obliga, sili.

violenta vb. v. CONSTRÎNGE. FACE. FORȚA. OBLIGA. SILI.