vintréle v. vântrele
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VÍNTRE, vintre, s. f. (Pop.) 1. Pântece, abdomen, burtă. 2. (La pl.) Măruntaie. 3. Dizenterie; diaree. – Lat. venter, -ris.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

VINTREÁ s. f. v. vântrea.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

VÍNTRE ~ f. pop. 1) Parte a corpului dintre torace și bazin, în care se află viscerele; pântece; abdomen; burtă. 2) Totalitate a organelor interne aflate în această parte a corpului. [Sil. vin-tre] /<lat. venter, ~tres
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vântreá / vintreá (înv.) s. f., g.-d. art. vântrélei / vintrélei; pl. vântréle / vintréle, art. vântrélele / vintrélele
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VÍNTRE s. v. abdomen, burtă, diaree, dizenterie, pântece.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VÍNTRE s. pl. v. măruntaie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VINTREÁ s. v. pânză, velă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

víntre s. f. – 1. Burtă, stomac. – 2. Diaree. Lat. ventrem (Pușcariu 1899; REW 9205), cf. vegl. viantro, it., prov., fr., cat., port. ventre, sp. vientre. Puțin folosit în literatură, deși are circulație aproape generală în limba populară (ALR, I, 43). – Der. vintriș, adj. (oblic); suvintri, vb. (a tunde lîna oilor de pe burtă); ventrilică, s. f. (ventricea, Veronica officinalis, V. Tournefortii), cf. vrătilică.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

víntre (pântece, dizenterie) s. f., g.-d. art. víntrei; pl. víntre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

víntre (măruntaie) s. f. pl.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink