VINOVÁT, -Ă, vinovați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care are o vină, care a săvârșit o greșeală, o faptă pedepsită de lege, o abatere de la datorie sau de la morală; culpabil; pasibil de o pedeapsă. 2. (Despre faptele, comportările etc. oamenilor) Care este în afară de lege sau de bunele moravuri, care nu poate fi îngăduit, permis; nepermis. – Din sl. vinovatŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

VINOVÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) (despre persoane) Care a comis o încălcare a legii sau a normelor morale. 2) (despre faptele și comportările oamenilor) Care nu poate fi admis, îngăduit; care contravine moralei. /<sl. vinovatu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VINOVÁT adj. 1. (JUR.) culpabil, (înv.) culpeș, greșit. (Arestatul a fost găsit ~.) 2. blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, (livr.) reprehensibil, (înv.) ocarnic, ocărâtor, rușinător. (O faptă ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Vinovat ≠ candid, inocent, nevinovat
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vinovát adj. m., pl. vinováți; f. sg. vinovátă, pl. vinováte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink