VINIETĂ, viniete, s. f. Ilustrație de mici dimensiuni folosită ca ornament, care precedă sau încheie o pagină de text (tipărit sau manuscris); ornament pe coperta unei cărți; clișeu folosit în tipografie pentru ornamentație. [Var.: vignetă s. f.] – Din fr. vignette.

vinietă sf [At: HELIADE, O. I, 485 / P: ~nie~ / S și: vignetă / V: (îvr) ~netă / E: fr vignette] 1 Ilustrație de mici dimensiuni așezată ca ornament la începutul sau la sfârșitul unui text (manuscris sau tipărit), al unui capitol etc. 2 Ornament pe coperta sau pe pagina de titlu a unei cărți. 3 Clișeu folosit în tipografie pentru ornamentație. 4 (Flt) Adaos atașat unei mărci poștale, cu sau fără valoare nominală, emis cu ocazia unui eveniment. 5 (Flt) Etichetă adezivă emisă de administrația poștală, cu ocazia unei aniversări sau a unei comemorări.

vinietă s.f. 1 (tipogr.) Ilustrație de mici dimensiuni, folosită ca ornament, care precedă sau încheie o pagină de text manuscris sau tipărit. ♦ Clișeu folosit în tipografie pentru ornamentație. 2 Adaos atașat unei mărci poștale, fără valoare nominală, emisă cu ocazia unui eveniment deosebit. • scris și vignetă. pl. -e. /<fr. vignette.

VINIETĂ, viniete, s. f. Ilustrație de mici dimensiuni care se pune la începutul sau la sfârșitul unui text (tipărit sau manuscris), al unui capitol etc.; ornament pe coperta unei cărți; clișeu folosit în tipografie pentru ornamentație. [Var.: vignetă s. f.] – Din fr. vignette.

VINIETĂ, viniete, s. f. Gravură mică sau desen care se pune ca ornament la începutul sau la sfîrșitul unei cărți sau al unui capitol; ornament pe coperta unei cărți; clișeu folosit în tipografie pentru ornamentație. – Pronunțat: -nie-.

VINIETĂ s.f. 1. Gravură mică, desen, ornament care se pune la începutul sau la sfîrșitul unei cărți sau al unui capitol; clișeu folosit în tipografie pentru ornamentație. 2. (Filat.) Adaos atașat unei mărci poștale, fără valoare nominală, emisă cu ocazia unui eveniment deosebit. [Pron. -nie-tă, scris și vignetă. / < fr. vignette].

VINIETĂ NIE-/ s. f. 1. gravură mică, desen care se pune ca ornament la începutul ori la sfârșitul unei cărți sau al unui capitol; clișeu în tipografie pentru ornamentație. 2. adaos atașat unei mărci poștale, fără valoare nominală, emisă cu ocazia unui eveniment deosebit. (< fr. vignette)

VINIETĂ ~e f. Motiv ornamental de la începutul sau de le sfârșitul unei cărți sau al unui capitol. [Sil. -nie-] /<fr. vignette

vinietă f. mică stampă sau desen pentru ornamentarea cărților (= fr. vignette).

vignetă sf vz vinietă

vinetă sf vz vinietă

vignetă s.f. v. vinietă.

VIGNETĂ s.f. v. vinietă.

*viñétă f., pl. e (fr. vignette, d. vigne, vie, viță). Ornament tipografic cu frunze, florĭ ș. a.

vinietă (desp. -nie-) s. f., g.-d. art. vinietei; pl. viniete

vinietă (-nie-) s. f., g.-d. art. vinietei; pl. viniete

vinietă s. f. (sil. -nie-), pl. viniete

vinietă (3 sil.) (nu: vignetă)

vignetă, -te.