VINDERÉU, vinderei, s. m. Numele a două specii de șoimi mici; vinderel (Falco tinnunculus și vesperinus). [Var.: vindiréu s. m.] – Cf. magh. vándorsólyom.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

VINDERÉU ~i m. Pasăre sedentară răpitoare, asemănătoare cu șoimul, dar de talie mai mică. /<ung. vándorsólyom
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VINDERÉU s. (ORNIT.; Falco tinnunculus) vânturel, (reg.) marinică, șușugaie, vetrușcă, vinderel, (prin Olt.) șurligaie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vinderéu (-éi), s. m. – Șoim (Falco aesalon). Mag. vándor (sólyom) „(șoim) călător” (Cihac, II, 539; Gáldi, Dict., 98; R. Riegler, Miscell. Schuchardt, 2). Cf. vandralău.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

vinderéu s. m., art. vinderéul; pl. vinderéi, art. vinderéii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink